Echipa lui Sandoi a trecut la limita, scor 1-0, de lesi, care au ramas in zece pentru ultimul sfert de ora, dupa ce un jucator al oaspetilor l-a calcat pe cap pe Keseru.
Nationala de tineret a Romaniei a jucat ieri la Mogosoaia un meci amical cu reprezentativa similara a Poloniei, de care a trecut cu 1-0 (1-0). Unicul gol al intalnirii la care au asistat 150 de spectatori a fost reusit de Hristu Chiacu, jucator care activeaza chiar in Polonia, la Wisla Cracovia, mijlocasul roman finalizand cu un sut din marginea careului mare o actiune personala in minutul 11. Oaspetii au evoluat in zece jucatori din minutul 76, cand Klofic a fost eliminat dupa ce l-a calcat pe cap pe Claudiu Keseru. Selectionerul Emil Sandoi a folosit echipa Pantilimon (74 Tatarusanu) - Scarlatache (86 Garla), Scutaru (32 Firghi), Ninu, Mardare - Chiacu (74 Palimaru), Tincu (59 V. Simion), Ropotan (90 Filip), Cr. Tanase (62 Pacuraru) - Keseru (83 Predescu), B. Stancu (56 Cigan). "Aceasta victorie a completat seria celor doua meciuri amicale in vederea intalnirilor oficiale cu Franta si Malta (n.r. programate in iunie, in debutul calificarilor la Euro 2009). A fost un test reusit si ma bucura faptul ca am castigat si, mai mult, ca nu am primit gol, la fel ca in precedentele trei partide de verificare. Sunt convins ca pana la ora meciului cu Franta voi gasi formula optima de echipa pentru a debuta in preliminariile Campionatului European cu un rezultat bun", a declarat la final Emil Sandoi. La intalnirea de la Mogosoaia au asistat, printre altii, antrenorii Ioan Andone si Ion Moldovan, Marius Stan, directorul general al Otelului, impresarul Victor Becali, precum si stelistii Cosmin Olaroiu si Mihai Stoica.
sâmbătă, 21 februarie 2009
Romancier al obiditilor
Nu l-am cunoscut pe Radu Aldulescu inainte de 1990. Nici nu aveam cum fiindca, asemeni mie, nu a reusit sa publice un rand in perioada comunista. Descoperirea lui a venit asadar in anii ’90, cand la Editura Albatros mi-a atras atentia un roman cu o coperta galbena intitulat Sonata pentru acordeon, cu o prezentare elogioasa facuta de Alex stefanescu. Autor, Radu Aldulescu. Tot pe vremea aceea nu stiam ca exista un violoncelist celebru cu acelasi nume care plecase din tara si devenise in strainatate faimos.
Viziunea demolarilor
Din ‘90 incoace acest romancier, despre care Dan C. Mihailescu a spus ca este cel mai puternic in sensul in care coordonata viril naturalista a literaturii sale se impune de la o prima lectura, din ‘90 asadar, Radu Aldulescu nu a reusit sa lucreze nicaieri. Nu a avut o slujba constanta, s-a descurcat cum a putut, in timp
ce alti confrati de-ai sai mult mai putin talentati s-au descurcat de minune. Poate nesiguranta vietii sale este tocmai pretul platit pentru literatura pe care o face. Ne aflam odata intr-un autocar si ne indreptam spre Sinaia, acolo unde avea loc
a doua editie a colocviului despre romanul romanesc. In masina se mai afla printre altii criticul de la Le Monde Edgar Reichman, care a venit spre Radu, l-a imbratisat si i-a spus: "Céline, esti Céline-ul nostru! stii ca am scris un articol despre tine care se cheama Les enfants du communisme?". Bucurie pentru autor, stupoare pe fetele altora, daca nu chiar cea mai neagra invidie... Criticul stia romanul Amantul colivaresei, o fresca amara si in acelasi timp pitoreasca a vremurilor ceausiste. In acest roman, dupa opinia mea, exista cea mai buna descriere a demolarilor care s-au petrecut in Bucuresti in anii ‘80. I-am si spus de altminteri lucrul acesta aflandu-ne aici, in Nerva Traian, si privind peisajul de piatra care se intinde pana la Casa Poporului. Nu mi-a spus nimic, dar prin tacerea lui am inteles ca mi-a dat dreptate.
Tacere timp de sapte ani
Romanul Amantul colivaresei a fost reeditat de Cartea Romaneasca la sfarsitul lui 2006. Tot in 2006 la aceeasi editura i-a aparut un roman inedit, Mirii nemuririi, despre mizerie si iubire, despre un cuplu care traieste la limita limitei si pentru a se descurca ajunge sa mai sterpeleasca una-alta, un fel de imagine rasturnata, asadar, a lui Bonnie si Clyde, gangsterii legendari ai Americii. Gangsterismul adevarat la noi, imi spune Radu, nu este facut de cei amarati, ci de cei care s-au imbogatit peste noapte, care au devalizat banci, fabrici, ferme, tot ce s-a putut. astia sunt gangsterii adevarati, pe ce au pus ei mana s-a ales praful... Morala: nu au patit nimic, sunt oleaca arestati, apoi li se da drumul
...
Viziunea demolarilor
Din ‘90 incoace acest romancier, despre care Dan C. Mihailescu a spus ca este cel mai puternic in sensul in care coordonata viril naturalista a literaturii sale se impune de la o prima lectura, din ‘90 asadar, Radu Aldulescu nu a reusit sa lucreze nicaieri. Nu a avut o slujba constanta, s-a descurcat cum a putut, in timp
ce alti confrati de-ai sai mult mai putin talentati s-au descurcat de minune. Poate nesiguranta vietii sale este tocmai pretul platit pentru literatura pe care o face. Ne aflam odata intr-un autocar si ne indreptam spre Sinaia, acolo unde avea loc
a doua editie a colocviului despre romanul romanesc. In masina se mai afla printre altii criticul de la Le Monde Edgar Reichman, care a venit spre Radu, l-a imbratisat si i-a spus: "Céline, esti Céline-ul nostru! stii ca am scris un articol despre tine care se cheama Les enfants du communisme?". Bucurie pentru autor, stupoare pe fetele altora, daca nu chiar cea mai neagra invidie... Criticul stia romanul Amantul colivaresei, o fresca amara si in acelasi timp pitoreasca a vremurilor ceausiste. In acest roman, dupa opinia mea, exista cea mai buna descriere a demolarilor care s-au petrecut in Bucuresti in anii ‘80. I-am si spus de altminteri lucrul acesta aflandu-ne aici, in Nerva Traian, si privind peisajul de piatra care se intinde pana la Casa Poporului. Nu mi-a spus nimic, dar prin tacerea lui am inteles ca mi-a dat dreptate.
Tacere timp de sapte ani
Romanul Amantul colivaresei a fost reeditat de Cartea Romaneasca la sfarsitul lui 2006. Tot in 2006 la aceeasi editura i-a aparut un roman inedit, Mirii nemuririi, despre mizerie si iubire, despre un cuplu care traieste la limita limitei si pentru a se descurca ajunge sa mai sterpeleasca una-alta, un fel de imagine rasturnata, asadar, a lui Bonnie si Clyde, gangsterii legendari ai Americii. Gangsterismul adevarat la noi, imi spune Radu, nu este facut de cei amarati, ci de cei care s-au imbogatit peste noapte, care au devalizat banci, fabrici, ferme, tot ce s-a putut. astia sunt gangsterii adevarati, pe ce au pus ei mana s-a ales praful... Morala: nu au patit nimic, sunt oleaca arestati, apoi li se da drumul
...
"Romanul cocainei" - misterul unui bestseller
In 1934, o revista literara a emigrantilor rusi din Paris publica, sub forma de foileton, o carte intitulata "Romanul cocainei", semnata de un oarecare M. Agheev. Dupa doi ani romanul este tiparit si in volum si uitat pana la inceptul anilor '80, cand este redescoperit intr-un anticariat din Paris. Tradus rapid in franceza si engleza, el devine bestseller international. Dar, la peste 70 de ani de la publicarea sa, indentitatea reala a autorului ramane in continuare o enigma. Se presupune ca cel care a trimis manuscrisul revistei din Paris este un emigrant rus care locuia in Istanbul. Unii sustin ca acesta planuia sa se mute in capitala franceza, in timp
ce unul din traducatorii in engleza ai cartii sustine ca autorul s-a intors in Rusia si, ca "orice emigrant care se intorcea in vremea curateniei staliniste, a fost arestat si trimis in lagarele mortii".
Cert este ca Agheev nu a venit sa-si ridice onorariul si nimeni nu l-a vazut vreodata. Indentitatea autorului a devenit subiect de disputa pentru specialistii in literatura rusa contemporana, convinsi ca in spatele acestui pseudonim s-ar ascunde un scriitor cunoscut. De-a lungul timpului, pe baza unor argumente biografice sau stilistice, singura carte semnata de M. Agheev a fost atribuita pe rand lui Vladimir Nabokov, Ivan Bunin sau Mark Aldanov. Dar nici unul dintre autorii amintiti nu a recunoscut paternitatea cartii si nici un istoric al literaturii nu a putut demonstra pana la capat ca volumul ar fi fost scris de un anume autor. In "Dictionarul Scriitorilor Rusi din exil" aparut in 1995, M. Agheev figureaza ca pseudonim pentru un oarecare Mark Levi, o persoana care n-a publicat nimic, dar care a trait pana in 1973. Si din 1934 pana la moartea sa ar fi avut suficient timp sa-si revendice opera. Altii sustin ca acest Mark Levi, care a locuit in Istanbul, ar fi decedat in 1936. O alta intrebare ridicata de cartea publicata recent si in limba romana, de Polirom, este daca "Romanul cocainei" este sau nu o carte autobiografica. Criticii sai spun ca acest Agheev este un foarte bun cunoscator al felului cum actioneaza dependenta de cocaina si ca descrie anumite stari despre care numai un narcoman autentic ar putea vorbi. Cert este ca romanul a devenit una din cele mai cunoscute carti din intreaga lume si succesul sau s-a datorat, poate, faptului ca nimeni nu a reusit pana acum sa-l identifice pe autorul lui.
ce unul din traducatorii in engleza ai cartii sustine ca autorul s-a intors in Rusia si, ca "orice emigrant care se intorcea in vremea curateniei staliniste, a fost arestat si trimis in lagarele mortii".
Cert este ca Agheev nu a venit sa-si ridice onorariul si nimeni nu l-a vazut vreodata. Indentitatea autorului a devenit subiect de disputa pentru specialistii in literatura rusa contemporana, convinsi ca in spatele acestui pseudonim s-ar ascunde un scriitor cunoscut. De-a lungul timpului, pe baza unor argumente biografice sau stilistice, singura carte semnata de M. Agheev a fost atribuita pe rand lui Vladimir Nabokov, Ivan Bunin sau Mark Aldanov. Dar nici unul dintre autorii amintiti nu a recunoscut paternitatea cartii si nici un istoric al literaturii nu a putut demonstra pana la capat ca volumul ar fi fost scris de un anume autor. In "Dictionarul Scriitorilor Rusi din exil" aparut in 1995, M. Agheev figureaza ca pseudonim pentru un oarecare Mark Levi, o persoana care n-a publicat nimic, dar care a trait pana in 1973. Si din 1934 pana la moartea sa ar fi avut suficient timp sa-si revendice opera. Altii sustin ca acest Mark Levi, care a locuit in Istanbul, ar fi decedat in 1936. O alta intrebare ridicata de cartea publicata recent si in limba romana, de Polirom, este daca "Romanul cocainei" este sau nu o carte autobiografica. Criticii sai spun ca acest Agheev este un foarte bun cunoscator al felului cum actioneaza dependenta de cocaina si ca descrie anumite stari despre care numai un narcoman autentic ar putea vorbi. Cert este ca romanul a devenit una din cele mai cunoscute carti din intreaga lume si succesul sau s-a datorat, poate, faptului ca nimeni nu a reusit pana acum sa-l identifice pe autorul lui.
"Occidentul a ramas dator"
Dramaturgul Matei Visniec scrie piese despre istoria comunismului.
La festCo, festivalul de la Teatrul de Comedie, Matei Visniec si-a vazut saptamana aceasta piesele jucate in trei limbi: franceza, greaca si romana. Desi a plecat de 20 de ani la Paris, unde traieste de-atunci, autorul revine in tara de mai multe ori pe an ca sa participe la festivalurile romanesti de teatru. Piesele sale
vorbesc despre cele mai puternice drame umane, de la razboi la comunism.
Printre piesele sale puse in scena se numara „Richard al III-lea se interzice”, „Angajare de clovn”, „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte”, „Femeia ca un camp de lupta” si „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal”.
Dupa reprezentatia de luni cu „Voci in intuneric”, spectacolul de marionete si masti al artistului francez Eric Deniaud, Visniec a explicat de ce s-a indragostit de teatrul de marionete.
EVZ: Ce va place cel mai mult la piesele dumneavoastra jucate cu marionete?
Matei Visniec: A fost o mare surpriza pentru mine in Franta cand am avut primele contacte cu marionetistii. Ei au fost interesati de textele mele scrise sub forma de bucati scurte care pot fi compuse cum vrea regizorul. Sunt dialoguri, monoloage, mai scurte, mai lungi, cu doua persoaneje, trei sau 17.
Regizorul poate sa le dea ce legaturi vrea el. Asa marionetistii s-au simtit foarte liberi. Culegerea de texte care se numeste „Teatru descompus” sau „Omul pubela”, reeditata la Cartea Romaneasca, a fost foarte bine vanduta si in Franta si a fost jucata de multe companii de marionete.
Unii au utilizat tehnica teatrului de hartie. Eric Deniaud, care a venit acum in Bucuresti, utilizeaza aceste mici masti si papusi facute de el insusi. Un alt artist a utilizat manechine mari facute din cartoane, care erau manipulate de patru actori si care aveau o expresivitate extraordinara.
A trebuit sa ajungeti in Occident ca sa scrieti despre comunismul din Romania?
Am ajuns inainte de caderea comunismului si am descoperit acolo cu stupoare cat de putine lucruri se stiu despre ceea ce a trait Europa de Est. Cat de repede a trecut lumea peste momentul caderii comunismului, pentru ca au venit altele peste ei, terorismul, globalizarea. Cat de putin au incercat sa inteleaga cauzele caderii comunismului.
Au ramas multe lucruri suspendate. Daca procesul nazismului s-a facut intr-un mod exemplar, procesul comunismului nici n-a inceput. Occidentul a ramas dator cu analiza acestei catastrofe umane enorme, a comunismului de stat. Undeva, in subconstientul stangii occidentale, a ramas senzatia ca, totusi, masina ideologica n-a fost rea, ci prost condusa. Dar aceasta idee este atat de otravitoare in sine.
Prin teatru, ce puteti face?
O piesa ca a mea, precum „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali”, aduce o tresarire de constiinta. Am fost surprins sa vad ca tinerii se intereseaza de ea.
Ei gasesc in aceasta piesa atat intrebarile pe care trebuie sa si le puna, cat si revelatia ca Europa inseamna memorie si ca memoria, daca o neglijezi, se razbuna. Eu nu dau raspunsuri, dar provoc intrebari. Or, tinerii sunt dispusi sa incerce sa rezolve intrebarile pe care nu si le-au pus parintii lor.
Va mai inspira Romania de astazi?
Eu vin des in Romania, cand pot. Cand scriu, eu astept sa am revelatia unei situatii conflictuale si emotionale importante. Or, nu pot sa scriu pornind de la realitate pur si simplu, am nevoie de o tresarire. O data sau de doua ori pe an daca am un subiect care poate deveni o piesa. Am scris piesa despre femeile violate in Bosnia, iesita din visceralitatea unei situatii teribile, Europa era pe cale sa intre in al treilea razboi mondial. Piesa a placut, a emotionat.
Ziarist la Radio France
Si-a pastrat cetatenia
Desi a debutat cu poezie in Romania de foarte tanar, la 16 ani, adica in 1972, cand a ajuns cu un grupaj in revista „Luceafarul”, iar debutul editorial si l-a facut tot cu un volum de versuri, in 1980, la Editura Albatros, Matei Visniec s-a impus ca dramaturg.
A inceput sa scrie piese de teatru din studentie, iar intre 1977 si 1987 a compus in jur de 30 de texte. In 1987 a plecat in Franta, unde traieste si acum si lucreaza ca jurnalist la Radio France Internationale. Desi a obtinut cetatenia franceza in 1993, a pastrat-o si pe cea romana.
La festCo, festivalul de la Teatrul de Comedie, Matei Visniec si-a vazut saptamana aceasta piesele jucate in trei limbi: franceza, greaca si romana. Desi a plecat de 20 de ani la Paris, unde traieste de-atunci, autorul revine in tara de mai multe ori pe an ca sa participe la festivalurile romanesti de teatru. Piesele sale
vorbesc despre cele mai puternice drame umane, de la razboi la comunism.
Printre piesele sale puse in scena se numara „Richard al III-lea se interzice”, „Angajare de clovn”, „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte”, „Femeia ca un camp de lupta” si „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal”.
Dupa reprezentatia de luni cu „Voci in intuneric”, spectacolul de marionete si masti al artistului francez Eric Deniaud, Visniec a explicat de ce s-a indragostit de teatrul de marionete.
EVZ: Ce va place cel mai mult la piesele dumneavoastra jucate cu marionete?
Matei Visniec: A fost o mare surpriza pentru mine in Franta cand am avut primele contacte cu marionetistii. Ei au fost interesati de textele mele scrise sub forma de bucati scurte care pot fi compuse cum vrea regizorul. Sunt dialoguri, monoloage, mai scurte, mai lungi, cu doua persoaneje, trei sau 17.
Regizorul poate sa le dea ce legaturi vrea el. Asa marionetistii s-au simtit foarte liberi. Culegerea de texte care se numeste „Teatru descompus” sau „Omul pubela”, reeditata la Cartea Romaneasca, a fost foarte bine vanduta si in Franta si a fost jucata de multe companii de marionete.
Unii au utilizat tehnica teatrului de hartie. Eric Deniaud, care a venit acum in Bucuresti, utilizeaza aceste mici masti si papusi facute de el insusi. Un alt artist a utilizat manechine mari facute din cartoane, care erau manipulate de patru actori si care aveau o expresivitate extraordinara.
A trebuit sa ajungeti in Occident ca sa scrieti despre comunismul din Romania?
Am ajuns inainte de caderea comunismului si am descoperit acolo cu stupoare cat de putine lucruri se stiu despre ceea ce a trait Europa de Est. Cat de repede a trecut lumea peste momentul caderii comunismului, pentru ca au venit altele peste ei, terorismul, globalizarea. Cat de putin au incercat sa inteleaga cauzele caderii comunismului.
Au ramas multe lucruri suspendate. Daca procesul nazismului s-a facut intr-un mod exemplar, procesul comunismului nici n-a inceput. Occidentul a ramas dator cu analiza acestei catastrofe umane enorme, a comunismului de stat. Undeva, in subconstientul stangii occidentale, a ramas senzatia ca, totusi, masina ideologica n-a fost rea, ci prost condusa. Dar aceasta idee este atat de otravitoare in sine.
Prin teatru, ce puteti face?
O piesa ca a mea, precum „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali”, aduce o tresarire de constiinta. Am fost surprins sa vad ca tinerii se intereseaza de ea.
Ei gasesc in aceasta piesa atat intrebarile pe care trebuie sa si le puna, cat si revelatia ca Europa inseamna memorie si ca memoria, daca o neglijezi, se razbuna. Eu nu dau raspunsuri, dar provoc intrebari. Or, tinerii sunt dispusi sa incerce sa rezolve intrebarile pe care nu si le-au pus parintii lor.
Va mai inspira Romania de astazi?
Eu vin des in Romania, cand pot. Cand scriu, eu astept sa am revelatia unei situatii conflictuale si emotionale importante. Or, nu pot sa scriu pornind de la realitate pur si simplu, am nevoie de o tresarire. O data sau de doua ori pe an daca am un subiect care poate deveni o piesa. Am scris piesa despre femeile violate in Bosnia, iesita din visceralitatea unei situatii teribile, Europa era pe cale sa intre in al treilea razboi mondial. Piesa a placut, a emotionat.
Ziarist la Radio France
Si-a pastrat cetatenia
Desi a debutat cu poezie in Romania de foarte tanar, la 16 ani, adica in 1972, cand a ajuns cu un grupaj in revista „Luceafarul”, iar debutul editorial si l-a facut tot cu un volum de versuri, in 1980, la Editura Albatros, Matei Visniec s-a impus ca dramaturg.
A inceput sa scrie piese de teatru din studentie, iar intre 1977 si 1987 a compus in jur de 30 de texte. In 1987 a plecat in Franta, unde traieste si acum si lucreaza ca jurnalist la Radio France Internationale. Desi a obtinut cetatenia franceza in 1993, a pastrat-o si pe cea romana.
Nichita e poezia
Marti a fost ultima zi a Salonului de Carte de la Paris, care s-a desfasurat la Porte de Versailles, incepand cu 23 martie. La ora 15.00, la Standul Romaniei a avut loc lansarea unei carti inedite, "Rasu' plansu' lui Nichita Stanescu" (Nichita Stanescu - Le Rire parmi les Larmes), o antologie de texte despre omul si poetul Nichita Stanescu, din care autorul Laurian Stanchescu nu a publicat deocamdata decat aceste patru volume cu care a fost prezent si la Paris, si prin care urmareste redescoperirea si "re-imprietenirea" lumii cu Nichita. La lansarea de la standul K188 - ZIUA fiind unicul partener media -, s-a mai aflat, pe langa autor, directoarea editurii DominoR, Ana Daniela Budica, poetul Dinu Flamand, Ana Andreescu, de la Ministerul Culturii si Cultelor din Romania, precum si un public format in mare parte din romani traitori la Paris, dar nu numai.
Propunandu-si sa faca din Nichita Stanescu un fenomen de masa
, dupa cum ne-a marturisit, poetul si coordonatorul seriei "Rasu' Plansu' lui Nichita Stanescu", Laurian Stanchescu a ales o prezentare mai degraba histrionica pentru lucrarea sa. "Imbracat" in afisele reprezentand coperta cartii cu care a venit la Salonul de la Paris, Stanchescu nu a vorbit nici despre volume, nici despre proiectul sau, nici chiar despre Nichita, ci a citit un poem-scrisoare adresat celui disparut si tradus ad-hoc de poetul Dinu Flamand. "Voi fi scurt", a declarat autorul, "azi noapte am scris cateva randuri pentru Nichita. Dati-mi voie sa vi le citesc:
Scrisoare pentru Nichita,
Iubite prieten de viata si intru totul frate de moarte, singuratatea aceea friguroasa pe care ai trait-o toata viata
, probabil ca o vei trai si toata moartea. De cand ai murit tot merg in jurul mortii tale, incercand sa gasesc un loc prin care sa ajung pana la tine. Nu am gasit... Am incercat sa ma inalt peste moartea ta, dar ea creste odata cu incercarea mea. Spuneai ca ai prieteni putini, dar nenumarati. Draga Nichita, dupa moartea ta i-am cautat si pe cei putini si pe cei nenumarati. N-am dat de ei nici pana astazi si nu ii voi gasi niciodata pentru ca ei s-au numarat intotdeauna numai cu viata lor, nu cu viata ta, batrane poet. Stiai lucrul acesta si totusi ne-ai imbratisat pe toti la fel topindu-ne si amestecandu-ne pe vecie in marea ta inima
. Viata noastra este facuta din vietile celor din jurul nostru. Numai moartea este personala. Frate Nichita, la tine a fost altfel. Viata ta a fost jefuita tot timpul
de primii veniti si de primii plecati. Noua, celorlalti, ne-a ramas numai moartea ta. Sa o pretuim si sa o iubim. Sa o rotim prin cuvintele limbii romane. Si, mai ales, frate Nichita, sa o ingropam, adica moartea ta in cei vii. Pentru ca poezia ta a reusit sa desparta desertaciunea de desertaciune. Mai spuneai ca prietenia este dincolo de orice natura. Si ca un prieten e mai vital decat un inger. Dar dintre toti numai tu ai trait cultul prieteniei. Si nu am mai vazut pe nimeni pana la tine si nici dupa tine sa se crucifice cu atata bucurie pe tot neantul cuvantului si sa-l adune in mintea noastra in intelesuri omenesti. Batrane si frate Nichita, fac lucrurile acestea pentru ca nu vreau ca viata mea sa fie mai prejos decat moartea ta. Ingaduie-mi batrane sa te strig din viata mea in moartea ta. Asa cum si tu ai strigat din viata ta in moartea lui Eminescu. Si iata ca te voi striga. Unde esti Nichita? Ave Nichita!"
Demersul actoricesc al autorului, dimpreuna cu momentul traducerii "in direct" a poemului, de catre Dinu Flamand, au fost apreciate de publicul prezent la lansare, care s-a trezit proiectat in plin universul lui Nichita, poetul fascinant a carui viata nu poate fi despartita de opera, dupa cum sublinia
si editorul Ana Daniela Budica. "Vom incerca sa-l omagiem pe omul si poetul Nichita, pentru ca la el cele doua aspecte nu s-au delimitat niciodata. Sunt coplesita ca am avut eu posibilitatea de a publica evocarile despre Nichita. Fac parte dintr-o incercare de recuperare a scriitorului", a spus editorul evocand personalitatea poetului disparut. "Sunt incantata ca poezia lui a ajuns chiar si asa in romana la dumneavoastra. Dar nu vreau sa va spun eu prea multe despre aceasta carte, ea se va recomanda singura. Sunt acolo marturii despre momentul mortii lui Nichita, marturii despre ce insemna sa fii poet in regimul comunist." In final, directoarea Editurii DominoR a tinut sa multumeasca celor care au facut posibila lansarea cartii la "Salon du Livre", marcand in felul acesta intrarea ei intr-un circuit al literaturii europene in care Romania incepe sa patrunda din ce in ce mai vizibil. Chiar daca simbolica, dupa cum afirma Dinu Flamand, aceasta prezenta la Paris a cartii despre Nichita Stanescu este importanta pentru ca publicul european intra in contact cu literatura romana sau, mai degraba, literatura romana se deschide in felul acesta catre Europa. "Ma bucur ca am prilejul sa vorbesc despre Nichita Stanescu", declara Dinu Flamand, scriitorul fiind unul dintre prietenii poetului necuvintelor, exprimandu-si cu acest prilej tristetea ca Nichita n-a intrat inca in marele circuit al literaturii europene, nefiind deocamdata tradus la o editura importanta precum Gallimard. "Din pacate, desi a fost editat si tradus nu a intrat inca in marele circuit. Nichita era un personaj fascinant. El reprezinta insasi poezia. Mi-aduc aminte cum uneori dicta ore si ore intregi, de parca ar fi fost chinuit de un demon al poeziei. De un demon bun... Facea din poezie un spectacol. Nichita Stanescu a revolutionat poezia romana."
Propunandu-si sa faca din Nichita Stanescu un fenomen de masa
, dupa cum ne-a marturisit, poetul si coordonatorul seriei "Rasu' Plansu' lui Nichita Stanescu", Laurian Stanchescu a ales o prezentare mai degraba histrionica pentru lucrarea sa. "Imbracat" in afisele reprezentand coperta cartii cu care a venit la Salonul de la Paris, Stanchescu nu a vorbit nici despre volume, nici despre proiectul sau, nici chiar despre Nichita, ci a citit un poem-scrisoare adresat celui disparut si tradus ad-hoc de poetul Dinu Flamand. "Voi fi scurt", a declarat autorul, "azi noapte am scris cateva randuri pentru Nichita. Dati-mi voie sa vi le citesc:
Scrisoare pentru Nichita,
Iubite prieten de viata si intru totul frate de moarte, singuratatea aceea friguroasa pe care ai trait-o toata viata
, probabil ca o vei trai si toata moartea. De cand ai murit tot merg in jurul mortii tale, incercand sa gasesc un loc prin care sa ajung pana la tine. Nu am gasit... Am incercat sa ma inalt peste moartea ta, dar ea creste odata cu incercarea mea. Spuneai ca ai prieteni putini, dar nenumarati. Draga Nichita, dupa moartea ta i-am cautat si pe cei putini si pe cei nenumarati. N-am dat de ei nici pana astazi si nu ii voi gasi niciodata pentru ca ei s-au numarat intotdeauna numai cu viata lor, nu cu viata ta, batrane poet. Stiai lucrul acesta si totusi ne-ai imbratisat pe toti la fel topindu-ne si amestecandu-ne pe vecie in marea ta inima
. Viata noastra este facuta din vietile celor din jurul nostru. Numai moartea este personala. Frate Nichita, la tine a fost altfel. Viata ta a fost jefuita tot timpul
de primii veniti si de primii plecati. Noua, celorlalti, ne-a ramas numai moartea ta. Sa o pretuim si sa o iubim. Sa o rotim prin cuvintele limbii romane. Si, mai ales, frate Nichita, sa o ingropam, adica moartea ta in cei vii. Pentru ca poezia ta a reusit sa desparta desertaciunea de desertaciune. Mai spuneai ca prietenia este dincolo de orice natura. Si ca un prieten e mai vital decat un inger. Dar dintre toti numai tu ai trait cultul prieteniei. Si nu am mai vazut pe nimeni pana la tine si nici dupa tine sa se crucifice cu atata bucurie pe tot neantul cuvantului si sa-l adune in mintea noastra in intelesuri omenesti. Batrane si frate Nichita, fac lucrurile acestea pentru ca nu vreau ca viata mea sa fie mai prejos decat moartea ta. Ingaduie-mi batrane sa te strig din viata mea in moartea ta. Asa cum si tu ai strigat din viata ta in moartea lui Eminescu. Si iata ca te voi striga. Unde esti Nichita? Ave Nichita!"
Demersul actoricesc al autorului, dimpreuna cu momentul traducerii "in direct" a poemului, de catre Dinu Flamand, au fost apreciate de publicul prezent la lansare, care s-a trezit proiectat in plin universul lui Nichita, poetul fascinant a carui viata nu poate fi despartita de opera, dupa cum sublinia
si editorul Ana Daniela Budica. "Vom incerca sa-l omagiem pe omul si poetul Nichita, pentru ca la el cele doua aspecte nu s-au delimitat niciodata. Sunt coplesita ca am avut eu posibilitatea de a publica evocarile despre Nichita. Fac parte dintr-o incercare de recuperare a scriitorului", a spus editorul evocand personalitatea poetului disparut. "Sunt incantata ca poezia lui a ajuns chiar si asa in romana la dumneavoastra. Dar nu vreau sa va spun eu prea multe despre aceasta carte, ea se va recomanda singura. Sunt acolo marturii despre momentul mortii lui Nichita, marturii despre ce insemna sa fii poet in regimul comunist." In final, directoarea Editurii DominoR a tinut sa multumeasca celor care au facut posibila lansarea cartii la "Salon du Livre", marcand in felul acesta intrarea ei intr-un circuit al literaturii europene in care Romania incepe sa patrunda din ce in ce mai vizibil. Chiar daca simbolica, dupa cum afirma Dinu Flamand, aceasta prezenta la Paris a cartii despre Nichita Stanescu este importanta pentru ca publicul european intra in contact cu literatura romana sau, mai degraba, literatura romana se deschide in felul acesta catre Europa. "Ma bucur ca am prilejul sa vorbesc despre Nichita Stanescu", declara Dinu Flamand, scriitorul fiind unul dintre prietenii poetului necuvintelor, exprimandu-si cu acest prilej tristetea ca Nichita n-a intrat inca in marele circuit al literaturii europene, nefiind deocamdata tradus la o editura importanta precum Gallimard. "Din pacate, desi a fost editat si tradus nu a intrat inca in marele circuit. Nichita era un personaj fascinant. El reprezinta insasi poezia. Mi-aduc aminte cum uneori dicta ore si ore intregi, de parca ar fi fost chinuit de un demon al poeziei. De un demon bun... Facea din poezie un spectacol. Nichita Stanescu a revolutionat poezia romana."
Vioara Stradivarius este programata astazi la control
Celebrul Stradivarius Elder Voicu este expertizat azi de comisia de specialisti, numita de ministrul culturii, Adrian Iorgulescu. Analizarea viorii se face doar de experti romani, la sediul Muzeului National de Arta.
Conform declaratiei violonistului Gabriel Croitoru, astazi se stabileste daca vioara Stradivarius Elder Voicu este originala sau nu. Instrumentul urmeaza sa fie expertizat de o comisie formata doar din specialisti romani, contrar a ceea ce s-a zis pana acum, si anume ca din echipa vor face parte si experti straini. Comisia de specialisti români va da rezultatul expertizarii viorii pâna pe 10 aprilie.
Comisia este formata din violonistii Stefan Gheorghiu si Gabriel Croitoru, lutierul Pavel Onoaie, expertul în patrimoniu mobil
Cristian Cezar Marin si reprezentanti de la Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) si Muzeul de Arta.
Nu s-au mai dorit experti straini
Membrilor comisiei le revine sarcina de a atesta autenticitatea viorii, predate de catre Fundatia Internationala „Ion Voicu“ Muzeului National de Arta al României, ca fiind vioara Stradivarius Elder, datand din 1702.
In urma cu noua zile, Adrian Iorgulescu, ministrul culturii, era in cautare de lutieri din strainatate pentru a realiza expertiza Stradivariusului. La acea data, Iorgulescu ii nominalizase, ca facand parte din echipa, pe lutierul Pavel Onoaie din Cluj, un alt lutier din Reghin, pe violonistii Gabriel Croitoru si Stefan Gheorghiu si anunta ca isi mai doreste doi specialisti de peste hotare. „Vom chema si doi experti din strainatate sa ne lumineze cu expertiza lor“, spunea atunci Iorgulescu. Acum, se pare, insa, ca s-a razgandit si considera ca romanii sunt de-ajuns. Si dirijorul Cristian Mandeal, dar si violonistul si profesorul Stefan Gheorghiu declarau, în cursul lunii martie, ca o expertiza serioasa a viorii nu se poate face în România, ci doar la Londra sau Paris.
Expertiza dureaza o jumatate de ora
Dupa expertiza, instrumentul va fi evaluat, apoi clasat si asigurat. Ulterior, vioara va fi acordata, prin concurs, unui tanar violonist roman pe o perioada de 5 pana la 7 ani. Adrian Iorgulescu a decis modificarea limitei de vârsta pentru tinerii care vor participa la concursul pentru Stradivarius. Schimbarea vârstei de la 35 la 45 de ani este motivata de interventia violonistului Gabriel Croitoru, care a cerut sa intre în posesia instrumentului pe baza concursului câstigat în 1998.
In prezent, instrumentul, restituit statului de familia lui Ion Voicu pe data de 9 martie 2007, se afla intr-un depozit al Muzeului de Arta al Romaniei, unde este foarte probabil sa se desfasoare tot procedeul de astazi. Violonistul Croitoru ne-a spus ca nu este vorba despre o expertiza, ci o contraexpertiza, care nu dureaza mai mult de o jumatate de ora, a celei realizate in momentul in care vioara a intrat in tara, in urma cu peste 50 de ani. Cum se explica faptul ca pana acum s-a vorbit doar despre expertiza viorii si niciodata despre contraexpertiza? Gabriel Croitoru ne-a spus ca, pur si simplu, cei de la MCC „nu si-au dat seama ca au hartiile. Probabil ca au avut probleme cu departamentele, cu clasarea actelor, nu stiu cum se explica.“ Croitoru a tinut sa ne asigure ca procedeul de astazi dureaza foarte putin si nu este unul complicat. „Pe baza fotografiilor, o masuram, vedem daca seamana si atat, e simplu“, a spus violonistul.
«Nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine!»
Spre deosebire de Croitoru, Iorgulescu a spus ca nu azi se va face expertiza, ci „pana la sfarsitul acestei saptamani“. „Si nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine, e vorba de o autentificare“, a punctat ministrul. Dupa care, ocupat fiind, ne-a inchis telefonul, inainte de a apuca sa il intrebam daca, intr-adevar, lucru foarte greu de crezut, ministerul nu avea habar ca acel act de expertiza exista la sediul MCC.
Conform declaratiei violonistului Gabriel Croitoru, astazi se stabileste daca vioara Stradivarius Elder Voicu este originala sau nu. Instrumentul urmeaza sa fie expertizat de o comisie formata doar din specialisti romani, contrar a ceea ce s-a zis pana acum, si anume ca din echipa vor face parte si experti straini. Comisia de specialisti români va da rezultatul expertizarii viorii pâna pe 10 aprilie.
Comisia este formata din violonistii Stefan Gheorghiu si Gabriel Croitoru, lutierul Pavel Onoaie, expertul în patrimoniu mobil
Cristian Cezar Marin si reprezentanti de la Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) si Muzeul de Arta.
Nu s-au mai dorit experti straini
Membrilor comisiei le revine sarcina de a atesta autenticitatea viorii, predate de catre Fundatia Internationala „Ion Voicu“ Muzeului National de Arta al României, ca fiind vioara Stradivarius Elder, datand din 1702.
In urma cu noua zile, Adrian Iorgulescu, ministrul culturii, era in cautare de lutieri din strainatate pentru a realiza expertiza Stradivariusului. La acea data, Iorgulescu ii nominalizase, ca facand parte din echipa, pe lutierul Pavel Onoaie din Cluj, un alt lutier din Reghin, pe violonistii Gabriel Croitoru si Stefan Gheorghiu si anunta ca isi mai doreste doi specialisti de peste hotare. „Vom chema si doi experti din strainatate sa ne lumineze cu expertiza lor“, spunea atunci Iorgulescu. Acum, se pare, insa, ca s-a razgandit si considera ca romanii sunt de-ajuns. Si dirijorul Cristian Mandeal, dar si violonistul si profesorul Stefan Gheorghiu declarau, în cursul lunii martie, ca o expertiza serioasa a viorii nu se poate face în România, ci doar la Londra sau Paris.
Expertiza dureaza o jumatate de ora
Dupa expertiza, instrumentul va fi evaluat, apoi clasat si asigurat. Ulterior, vioara va fi acordata, prin concurs, unui tanar violonist roman pe o perioada de 5 pana la 7 ani. Adrian Iorgulescu a decis modificarea limitei de vârsta pentru tinerii care vor participa la concursul pentru Stradivarius. Schimbarea vârstei de la 35 la 45 de ani este motivata de interventia violonistului Gabriel Croitoru, care a cerut sa intre în posesia instrumentului pe baza concursului câstigat în 1998.
In prezent, instrumentul, restituit statului de familia lui Ion Voicu pe data de 9 martie 2007, se afla intr-un depozit al Muzeului de Arta al Romaniei, unde este foarte probabil sa se desfasoare tot procedeul de astazi. Violonistul Croitoru ne-a spus ca nu este vorba despre o expertiza, ci o contraexpertiza, care nu dureaza mai mult de o jumatate de ora, a celei realizate in momentul in care vioara a intrat in tara, in urma cu peste 50 de ani. Cum se explica faptul ca pana acum s-a vorbit doar despre expertiza viorii si niciodata despre contraexpertiza? Gabriel Croitoru ne-a spus ca, pur si simplu, cei de la MCC „nu si-au dat seama ca au hartiile. Probabil ca au avut probleme cu departamentele, cu clasarea actelor, nu stiu cum se explica.“ Croitoru a tinut sa ne asigure ca procedeul de astazi dureaza foarte putin si nu este unul complicat. „Pe baza fotografiilor, o masuram, vedem daca seamana si atat, e simplu“, a spus violonistul.
«Nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine!»
Spre deosebire de Croitoru, Iorgulescu a spus ca nu azi se va face expertiza, ci „pana la sfarsitul acestei saptamani“. „Si nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine, e vorba de o autentificare“, a punctat ministrul. Dupa care, ocupat fiind, ne-a inchis telefonul, inainte de a apuca sa il intrebam daca, intr-adevar, lucru foarte greu de crezut, ministerul nu avea habar ca acel act de expertiza exista la sediul MCC.
Fierul din piine, in coada de peste
Medicii, societatea civila si industria de morarit nu au reusit sa se puna de acord asupra introducerii fierului in piine, desi dezbaterea publica se incheie azi.
Propunerea Ministerului Sanatatii Publice (MSP) de a introduce fier si acid
folic in faina produsa sau importata care se va comercializa pe piata interna este contestata de operatorii din agricultura si de unii medici
.
Din punct de vedere medical, surplusul de fier ar putea avea efecte negative asupra sanatatii, iar morarii spun ca masura ar costa prea mult. „Fara nici un fel de dubiu, excesul de fier provoaca unele boli
ca obezitatea si bolile cardiovasculare“, declara Constantin Ionescu-Tirgoviste, directorul Institutului de Diabet
, Nutritie si Boli Metabolice.
In plus
, fortifierea fainii, propusa de MSP, reprezinta o bariera netarifara in calea comertului intracomunitar, iar acest punct de vedere este impartasit si la Bruxelles, sustine Aurel Popescu, presedintele Rompan. „Chiar daca Guvernul va aproba aceasta propunere, Comisia Europeana nu va fi de acord. Asa cum exista piine cu sau fara sare, asa trebuie sa fie si cu piinea fortifiata, pentru ca vorbim despre libertatea consumatorului de a alege“, a spus Popescu.
Argumentele sustinatorilor
Pe de alta parte, UNICEF Romania si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) sustin importanta introducerii fortifierii fainii cu fier si acid folic ca masura ce raspunde problemelor legate de deficitul de micronutrienti in Romania. Reprezentantii MSP sustin ca noua piine fortifiata nu va fi daunatoare, ea urmind sa aiba aceleasi proprietati ca si piinea neagra.
De asemenea, potrivit profesorului Rodica Segal de la Universitatea din Galati, Facultatea de Industrie Alimentara, restaurarea valorii nutritive a alimentelor inseamna refacerea nutrientilor pe care acestea le contineau, dar care se pierd prin procesele tehnologice, prin industrializare.
Propunerea Ministerului Sanatatii Publice (MSP) de a introduce fier si acid
folic in faina produsa sau importata care se va comercializa pe piata interna este contestata de operatorii din agricultura si de unii medici
.
Din punct de vedere medical, surplusul de fier ar putea avea efecte negative asupra sanatatii, iar morarii spun ca masura ar costa prea mult. „Fara nici un fel de dubiu, excesul de fier provoaca unele boli
ca obezitatea si bolile cardiovasculare“, declara Constantin Ionescu-Tirgoviste, directorul Institutului de Diabet
, Nutritie si Boli Metabolice.
In plus
, fortifierea fainii, propusa de MSP, reprezinta o bariera netarifara in calea comertului intracomunitar, iar acest punct de vedere este impartasit si la Bruxelles, sustine Aurel Popescu, presedintele Rompan. „Chiar daca Guvernul va aproba aceasta propunere, Comisia Europeana nu va fi de acord. Asa cum exista piine cu sau fara sare, asa trebuie sa fie si cu piinea fortifiata, pentru ca vorbim despre libertatea consumatorului de a alege“, a spus Popescu.
Argumentele sustinatorilor
Pe de alta parte, UNICEF Romania si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) sustin importanta introducerii fortifierii fainii cu fier si acid folic ca masura ce raspunde problemelor legate de deficitul de micronutrienti in Romania. Reprezentantii MSP sustin ca noua piine fortifiata nu va fi daunatoare, ea urmind sa aiba aceleasi proprietati ca si piinea neagra.
De asemenea, potrivit profesorului Rodica Segal de la Universitatea din Galati, Facultatea de Industrie Alimentara, restaurarea valorii nutritive a alimentelor inseamna refacerea nutrientilor pe care acestea le contineau, dar care se pierd prin procesele tehnologice, prin industrializare.
Ţăranii îşi vând varza murată pe internet
Vânzările on-line încep să prindă contur şi în satul românesc. Tot mai multe oferte de comercializare a produselor alimentare, dar şi a animalelor, sunt postate pe site-uri
Chiar dacă pentru cei mai mulţi ţărani calculatorul continuă să rămână o enigmă, o parte din ei au acceptat provocarea de a-şi promova şi vinde produsele
cu ajutorul tehnologiei moderne. Se întâmplă în toată ţara. Pentru început, fiindcă tastatura nu prea are vreo legătură cu... legătura de mărar sau căpăţâna de varză, ţăranii au apelat la ajutoare.
I-au sprijinit să se iniţieze în tainele calculatorului copiii sau rudele mai tinere, generaţie pentru care internetul face parte din cotidian.
Astăzi, ţăranii din Suceava scot la vânzare, pe site-ul www.anunturi-agricole.ro, tot felul de produse alimentare
sau animale.
De la lucernă, cartofi şi varză murată până la albine sau chinchila, pui de curcă, purcei, dar şi tractoare sau motopompe.
Murături scoase la vânzare... on-line
Brânduşa Pâslari, o femeie trecută de mult de prima tinereţe, din localitatea suceveană Milişăuţi, are postat un anunţ pe site-ul www.anunturi-agricole.ro pentru vânzarea verzei murate. Încă din primele zile, ne spune femeia, a primit telefoane din Bucureşti şi Timişoara de la cei care voiau să-i achiziţioneze produsele. „Mi s-a părut preţul cam mic şi am refuzat. Acum îmi pare rău, dar poate că se va mai uita cineva acolo, pe calculator", ne-a declarat femeia, plină de optimism.
Tone de cartofi, comercializate prin internet
Mulţi ţărani dintre cei care şi-au postat pe internet anunţuri spun că afacerea merge ca pe roate. Gabriel Joltea, din satul Marginea, a scos la vânzare 20 tone de cartofi, pe care, în mare parte, i-a şi vândut. „Este cea mai simplă şi mai bună metodă de a vinde ceva. Ai posibilitatea să-ţi promovezi marfa în toată ţara şi, ceea ce este mai important, nici nu dăm bani pentru anunţurile pe site", a mărturisit bărbatul, care a devenit expert şi în calculatoare după ce şi-a „dat licenţa" în agricultură.
Chiar dacă pentru cei mai mulţi ţărani calculatorul continuă să rămână o enigmă, o parte din ei au acceptat provocarea de a-şi promova şi vinde produsele
cu ajutorul tehnologiei moderne. Se întâmplă în toată ţara. Pentru început, fiindcă tastatura nu prea are vreo legătură cu... legătura de mărar sau căpăţâna de varză, ţăranii au apelat la ajutoare.
I-au sprijinit să se iniţieze în tainele calculatorului copiii sau rudele mai tinere, generaţie pentru care internetul face parte din cotidian.
Astăzi, ţăranii din Suceava scot la vânzare, pe site-ul www.anunturi-agricole.ro, tot felul de produse alimentare
sau animale.
De la lucernă, cartofi şi varză murată până la albine sau chinchila, pui de curcă, purcei, dar şi tractoare sau motopompe.
Murături scoase la vânzare... on-line
Brânduşa Pâslari, o femeie trecută de mult de prima tinereţe, din localitatea suceveană Milişăuţi, are postat un anunţ pe site-ul www.anunturi-agricole.ro pentru vânzarea verzei murate. Încă din primele zile, ne spune femeia, a primit telefoane din Bucureşti şi Timişoara de la cei care voiau să-i achiziţioneze produsele. „Mi s-a părut preţul cam mic şi am refuzat. Acum îmi pare rău, dar poate că se va mai uita cineva acolo, pe calculator", ne-a declarat femeia, plină de optimism.
Tone de cartofi, comercializate prin internet
Mulţi ţărani dintre cei care şi-au postat pe internet anunţuri spun că afacerea merge ca pe roate. Gabriel Joltea, din satul Marginea, a scos la vânzare 20 tone de cartofi, pe care, în mare parte, i-a şi vândut. „Este cea mai simplă şi mai bună metodă de a vinde ceva. Ai posibilitatea să-ţi promovezi marfa în toată ţara şi, ceea ce este mai important, nici nu dăm bani pentru anunţurile pe site", a mărturisit bărbatul, care a devenit expert şi în calculatoare după ce şi-a „dat licenţa" în agricultură.
"Vreau s-o învăţ pe Iris să iubească"
El luptă pentru şansa de a-şi întemeia o familie. Ea se zbate pentru ca fetiţa ei de numai 4 ani să înveţe să-şi iubească familia. Amândoi au înţeles că nu pot face acest lucru singuri şi au cerut ajutor. Dansând. Au urcat pe scenă alături de partenerii lor celebri şi au lăsat deoparte timiditatea, stresul de a fi în lumina reflectoarelor şi, poate, propria nepricepere. Acum, Doina şi Vasile au nevoie de voturile telespectatorilor pentru a putea să mai lupte pe scena de la "Dansez pentru tine".
Doina Ocu din Bucureşti dansează pentru a-şi împlini visul de a putea comunica cu Iris, fiica ei. "De când Iris a fost diagnosticată cu autism infantil, în urmă cu doi ani, m-am gândit că e imposibil să nu pot face nimic pentru fetiţa mea, să nu o pot ajuta să descopere lumea în care trăim şi de care ea este acum, din păcate, atât de departe", ne-a mărturisit Doina. O boală care îi condamnă pe micuţi să trăiască într-o lume a lor, străini de toţi cei care ar putea să le fie prieteni, acesta este autismul infantil. "O iubesc pe fetiţa mea aşa cum este, toată, şi nu mi-aş dori un alt copil. Aş vrea însă ca şi ea să poată să simtă dragostea noastră. Ştiu că acest lucru este posibil".
Terapia fetiţei poate dura 3 ani
Răspunsul pentru Iris este terapia ABA, o terapie comportamentală care îi ajută pe copiii diagnosticaţi cu autism infantil să înveţe. "Iris ar putea să înveţe să vorbească, să se joace cu jucăriile, să exprime durerea şi bucuria şi, ce e mai important, ar putea să înveţe ce înseamnă dragostea. Am văzut copii
care au fost recuperaţi cu ajutorul acestei terapii, în 2-3 ani, şi care au devenit copii normali", ne-a spus tânăra de 26 de ani, care se pregăteşte intens alături de partenerul ei de dans, Cosmin Stan, pentru duelul de vineri seară.
Vasile îşi doreşte o casă pentru iubita lui, Petruţa
Pentru Vasile Niţă din Bucureşti ideea de familie se confundă cu centrul de plasament în care şi-a petrecut toată copilăria şi adolescenţa.
"Nu mi-am cunoscut niciodată mama, care a murit la vârsta de 21 de ani, lăsând în urmă cinci copii", ne-a spus tânărul de 24 de ani, care dansează alături de Alina Crişan pentru a-i oferi iubitei sale
un acoperiş deasupra capului şi pentru şansa de a-şi întemeia o familie.
"Pentru oamenii ca mine şi ca Petruţa, adică pentru cei care părăsesc centrele de plasament după ce împlinesc 18 ani, nu există prea multe şanse. Trebuie să renunţăm la visurile noastre pentru a ne plăti chiria, iar asta în cel mai bun caz, pentru că cei mai mulţi ajung din nou pe stradă".
"Vrem să avem copiii noştri!"
Vasile a avut şansa unei locuinţe sociale, pe care o împarte acum cu alţi foşti colegi de la centrul de plasament, şi a putut să-şi continue studiile la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Cu Petruţa însă, viaţa nu a fost atât de generoasă. "Prietena mea a renunţat la şcoală şi munceşte de dimineaţă până seara într-o legătorie ca să plătească chiria. Aş da orice ca să o văd lângă mine, sub acelaşi acoperiş, şi ca să ştiu că ne putem întemeia împreună familia pe care ne-o dorim atât de mult. Vrem să avem copiii noştri, dar nu vrem ca ei să treacă prin ceea ce am trecut noi atâţia ani", a mai spus Vasile.
Doina Ocu din Bucureşti dansează pentru a-şi împlini visul de a putea comunica cu Iris, fiica ei. "De când Iris a fost diagnosticată cu autism infantil, în urmă cu doi ani, m-am gândit că e imposibil să nu pot face nimic pentru fetiţa mea, să nu o pot ajuta să descopere lumea în care trăim şi de care ea este acum, din păcate, atât de departe", ne-a mărturisit Doina. O boală care îi condamnă pe micuţi să trăiască într-o lume a lor, străini de toţi cei care ar putea să le fie prieteni, acesta este autismul infantil. "O iubesc pe fetiţa mea aşa cum este, toată, şi nu mi-aş dori un alt copil. Aş vrea însă ca şi ea să poată să simtă dragostea noastră. Ştiu că acest lucru este posibil".
Terapia fetiţei poate dura 3 ani
Răspunsul pentru Iris este terapia ABA, o terapie comportamentală care îi ajută pe copiii diagnosticaţi cu autism infantil să înveţe. "Iris ar putea să înveţe să vorbească, să se joace cu jucăriile, să exprime durerea şi bucuria şi, ce e mai important, ar putea să înveţe ce înseamnă dragostea. Am văzut copii
care au fost recuperaţi cu ajutorul acestei terapii, în 2-3 ani, şi care au devenit copii normali", ne-a spus tânăra de 26 de ani, care se pregăteşte intens alături de partenerul ei de dans, Cosmin Stan, pentru duelul de vineri seară.
Vasile îşi doreşte o casă pentru iubita lui, Petruţa
Pentru Vasile Niţă din Bucureşti ideea de familie se confundă cu centrul de plasament în care şi-a petrecut toată copilăria şi adolescenţa.
"Nu mi-am cunoscut niciodată mama, care a murit la vârsta de 21 de ani, lăsând în urmă cinci copii", ne-a spus tânărul de 24 de ani, care dansează alături de Alina Crişan pentru a-i oferi iubitei sale
un acoperiş deasupra capului şi pentru şansa de a-şi întemeia o familie.
"Pentru oamenii ca mine şi ca Petruţa, adică pentru cei care părăsesc centrele de plasament după ce împlinesc 18 ani, nu există prea multe şanse. Trebuie să renunţăm la visurile noastre pentru a ne plăti chiria, iar asta în cel mai bun caz, pentru că cei mai mulţi ajung din nou pe stradă".
"Vrem să avem copiii noştri!"
Vasile a avut şansa unei locuinţe sociale, pe care o împarte acum cu alţi foşti colegi de la centrul de plasament, şi a putut să-şi continue studiile la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Cu Petruţa însă, viaţa nu a fost atât de generoasă. "Prietena mea a renunţat la şcoală şi munceşte de dimineaţă până seara într-o legătorie ca să plătească chiria. Aş da orice ca să o văd lângă mine, sub acelaşi acoperiş, şi ca să ştiu că ne putem întemeia împreună familia pe care ne-o dorim atât de mult. Vrem să avem copiii noştri, dar nu vrem ca ei să treacă prin ceea ce am trecut noi atâţia ani", a mai spus Vasile.
Barbu: «Cartile de munca vor mai fi valabile doi ani»
„Documentul-biblie“ al oricarui cetatean roman care a lucrat sau lucreaza altfel decat „la negru“ sau „la gri“, obisnuita carte de munca, va deveni istorie. Astfel, potrivit aprecierilor ministrului muncii, Gheorghe Barbu,„ in cel mult doi ani, cartea de munca va disparea“, fiind inlocuita cu registrele de evidenta electronice in care sunt arhivate toate datele referitoare la activitatea in munca a unei persoane. „Toata aceasta activitate de stocare si procesare a datelor, facuta de personalul inspectiilor de munca, este in plina desfasurare si necesita un volum imens de munca“, a afirmat ministrul muncii. In ceea ce priveste finalizarea ultimei runde de recalculare a pensiilor pentru perioada lucrata pana la data de 31 decembrie 1962 si de care vor beneficia aproximativ 1,6 milioane de persoane, ministrul muncii a estimat un termen- limita la final de an. Oricum, in opinia ministrului Barbu, cresterea medie a pensiilor persoanelor incluse in aceasta categorie va fi de 15%, functie de perioada lucrata, in timp
ce efortul financiar lunar pentru sustinerea acestei recalculari va fi de 100 milioane RON.
Viza spaniola, in ceata
Considerata un subiect fierbinte, abolirea vizelor de munca impuse de spanioli romanilor care muncesc o perioada de peste 180 de zile pluteste, inca, in ceata. Astfel, in conditiile in care, in temeiul Decretului Regal emis de autoritatile iberice, incepand de astazi vizele ar trebui eliminate, ministrul Barbu are unele indoieli. „Chiar si in urma corespondentei purtate cu omologul spaniol nu pot afirma cu toata taria ca incepand din 28 martie nu vor mai fi cozi la Ambasada Spaniei“, motivul invocat fiind ambiguitatea prevederilor respectivului document elaborat de spanioli.
ce efortul financiar lunar pentru sustinerea acestei recalculari va fi de 100 milioane RON.
Viza spaniola, in ceata
Considerata un subiect fierbinte, abolirea vizelor de munca impuse de spanioli romanilor care muncesc o perioada de peste 180 de zile pluteste, inca, in ceata. Astfel, in conditiile in care, in temeiul Decretului Regal emis de autoritatile iberice, incepand de astazi vizele ar trebui eliminate, ministrul Barbu are unele indoieli. „Chiar si in urma corespondentei purtate cu omologul spaniol nu pot afirma cu toata taria ca incepand din 28 martie nu vor mai fi cozi la Ambasada Spaniei“, motivul invocat fiind ambiguitatea prevederilor respectivului document elaborat de spanioli.
joi, 19 februarie 2009
REDNIC: “Vom iesi la joc”
Tehnicianul a spus ca formatia sa nu va veni doar sa se apere pe “Da Luz”.
Mircea Rednic afirma ca Dinamo va încerca sa le impuna portughezilor propriul ritm de joc si nu se va preocupa prea mult de stilul
adversarilor.
“Nu mai e nevoie de motivare, cu ce sa-i motivam? Importanta e performanta! Noi ne-am pregatit sa le luam banii actionarilor, dar în primul rând sa ne calificam”, a declarat tehnicianul “câinilor”, Mircea Rednic. Apoi a anuntat cum va aborda echipa sa partida de mâine cu Benfica. “Important este sa iesim la joc, pentru ca, daca ne preocupa mai mult adversarul, o sa avem probleme. Benfica este o echipa buna”, a avertizat antrenorul formatiei din Soseaua Stefan cel Mare. “Se întâmpla si la echipele mari sa piarda”, a facut referire Rednic la faptul ca Benfica a fost eliminata din Cupa Portugaliei de catre gruparea din liga secunda Varzim (2-1). “Poate lusitanii s-au gândit mai mult la meciul cu noi. Pentru ei este foarte importanta partida cu noi, chiar daca au spus ca vor pregati meciul dupa cel din Cupa”, a declarat acesta. “Conteaza foarte mult rezultatul pe care îl vom obtine. Bine ar fi sa reusim sa ne calificam dupa acest meci, dar va fi greu. Suntem optimisti, dar trebuie sa fim si realisti, pentru ca întâlnim o echipa foarte buna”, a mai afirmat “Puriul”.
Mircea Rednic afirma ca Dinamo va încerca sa le impuna portughezilor propriul ritm de joc si nu se va preocupa prea mult de stilul
adversarilor.
“Nu mai e nevoie de motivare, cu ce sa-i motivam? Importanta e performanta! Noi ne-am pregatit sa le luam banii actionarilor, dar în primul rând sa ne calificam”, a declarat tehnicianul “câinilor”, Mircea Rednic. Apoi a anuntat cum va aborda echipa sa partida de mâine cu Benfica. “Important este sa iesim la joc, pentru ca, daca ne preocupa mai mult adversarul, o sa avem probleme. Benfica este o echipa buna”, a avertizat antrenorul formatiei din Soseaua Stefan cel Mare. “Se întâmpla si la echipele mari sa piarda”, a facut referire Rednic la faptul ca Benfica a fost eliminata din Cupa Portugaliei de catre gruparea din liga secunda Varzim (2-1). “Poate lusitanii s-au gândit mai mult la meciul cu noi. Pentru ei este foarte importanta partida cu noi, chiar daca au spus ca vor pregati meciul dupa cel din Cupa”, a declarat acesta. “Conteaza foarte mult rezultatul pe care îl vom obtine. Bine ar fi sa reusim sa ne calificam dupa acest meci, dar va fi greu. Suntem optimisti, dar trebuie sa fim si realisti, pentru ca întâlnim o echipa foarte buna”, a mai afirmat “Puriul”.
Rezultatele Campionatului Mondial de Escaladă pe Gheaţă
Campionatul Mondial de Escaladă pe Gheaţă, desfăşurat în intervalul
8-10 februarie, la Buşteni, a fost dominat de atletii rusi la probele
de viteza. Asadar, clasamentul final al competiţiei arat in felul urmator:
Proba de dificultate barbati
1. Krivosheitsev Evgeny - Ucraina
2. Bendler Markus - Austria
3. Tomilov Alexey - Rusia
Proba de dificultate femei
1.Muller Petra - Elvetia
2.Lavarda Jenny - Italia
3.Maureau Stephanie - France
Proba de viteză barbati
1. Belkov Andrey - Rusia
2. Mateev Alexander - Rusia
3. Odermatt Urs - Elvetia
Proba de viteza femei
1. Shabalina Maria - Rusia
2. Filippova Maryam - Rusia
3. Muravyeva Maria - Rusia
Simultan cu Campionatul Mondial, dotat cu premii în valoare totală de
15 000 Euro, pe pârtia Kalinderu a avut loc şi Cupa Mondială de
Escaladă pe Gheaţă la viteza. Structura pe care s-au organizat probele de viteza a fost catalogata de sportivul elvetian Urs Odermatt drept cea mai buna structura
artificiala de catarat pe gheata din lume.
Câştigătorii Cupei Mondiale de Escaladă pe Gheaţă la viteza au fost:
Barbati
1. Fayzullin Igor - Rusia
2. Vlasov Maxim - Rusia
3. Belkov Andrei - Rusia
Femei
1. Shabalina Maria - Rusia
2. Kulikava Natalya - Rusia
3. Woon Seon Shin - Korea de sud
Ambele evenimente au fost organizate de Clubul Alpin Român, Primăria
şi Consorţiul Local Buşteni şi cu sprijinul a 30 de voluntari CAR. La cele două concursuri au participat 77 de sportivi din 16 ţări - Austria, Bulgaria, Cehia, Corea de Sud, Croaţia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, România, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania şi Ucraina.
Oraşul Buşteni a găzduit pentru a doua oară consecutiv competiţiile
din cadrul Cupei Mondiale de Escaladă, întrucât comunitatea
internaţională a sportivilor a desemnat, prin vot, drept cea mai bine
organizată etapă a Cupei Mondiale din 2006 pe aceea de lângă pârtia
Kalinderu, din Buşteni. Toate probele s-au desfăşurat pe structuri artificiale de peste 20 de metri înălţime, acoperite cu gheaţă. Dificultatea competiţiei a fost
considerabil sporită de vremea deosebit de caldă pentru această
perioadă a anului. Pentru a se evita temperaturile crescute, o parte
din probe au fost organizate în timpul
nopţii, chiar si asa competitia
s-a bucurat de un public numeros si de un real succes.
8-10 februarie, la Buşteni, a fost dominat de atletii rusi la probele
de viteza. Asadar, clasamentul final al competiţiei arat in felul urmator:
Proba de dificultate barbati
1. Krivosheitsev Evgeny - Ucraina
2. Bendler Markus - Austria
3. Tomilov Alexey - Rusia
Proba de dificultate femei
1.Muller Petra - Elvetia
2.Lavarda Jenny - Italia
3.Maureau Stephanie - France
Proba de viteză barbati
1. Belkov Andrey - Rusia
2. Mateev Alexander - Rusia
3. Odermatt Urs - Elvetia
Proba de viteza femei
1. Shabalina Maria - Rusia
2. Filippova Maryam - Rusia
3. Muravyeva Maria - Rusia
Simultan cu Campionatul Mondial, dotat cu premii în valoare totală de
15 000 Euro, pe pârtia Kalinderu a avut loc şi Cupa Mondială de
Escaladă pe Gheaţă la viteza. Structura pe care s-au organizat probele de viteza a fost catalogata de sportivul elvetian Urs Odermatt drept cea mai buna structura
artificiala de catarat pe gheata din lume.
Câştigătorii Cupei Mondiale de Escaladă pe Gheaţă la viteza au fost:
Barbati
1. Fayzullin Igor - Rusia
2. Vlasov Maxim - Rusia
3. Belkov Andrei - Rusia
Femei
1. Shabalina Maria - Rusia
2. Kulikava Natalya - Rusia
3. Woon Seon Shin - Korea de sud
Ambele evenimente au fost organizate de Clubul Alpin Român, Primăria
şi Consorţiul Local Buşteni şi cu sprijinul a 30 de voluntari CAR. La cele două concursuri au participat 77 de sportivi din 16 ţări - Austria, Bulgaria, Cehia, Corea de Sud, Croaţia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, România, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania şi Ucraina.
Oraşul Buşteni a găzduit pentru a doua oară consecutiv competiţiile
din cadrul Cupei Mondiale de Escaladă, întrucât comunitatea
internaţională a sportivilor a desemnat, prin vot, drept cea mai bine
organizată etapă a Cupei Mondiale din 2006 pe aceea de lângă pârtia
Kalinderu, din Buşteni. Toate probele s-au desfăşurat pe structuri artificiale de peste 20 de metri înălţime, acoperite cu gheaţă. Dificultatea competiţiei a fost
considerabil sporită de vremea deosebit de caldă pentru această
perioadă a anului. Pentru a se evita temperaturile crescute, o parte
din probe au fost organizate în timpul
nopţii, chiar si asa competitia
s-a bucurat de un public numeros si de un real succes.
Fostul pilot MOTO GP, Bruno Ruffo, a încetat din viaţă
Bruno Ruffo, fost pilot Moto GP, a încetat din viaţă sâmbătă, în oraşul său natal, Verona, la vârsta de 86 de ani. Născut la 9 decembrie 1920, Ruffo a debutat în cursele pe două roţi la vârsta de 25 de ani, alături de echipa Guzzi. Prima cursă la care a participat a fost Marele Premiu al Elveţiei, din cadrul Campionatului Mondial de Motociclism la clasa 250cc, cursă pe care a câştigat-o. Deşi s-a retras din întrecerile pe două roţi încă din 1952, a rămas implicat în sport şi a primit distincţia „Commendatore dell'Ordine al Merito”, în 2003, cea mai înaltă distincţie în sportul italian.
Grammy anti-Bush
Trupa Dixie Chicks, celebra pentru criticile aduse presedintelui american, a fost favorita editiei de anul acesta a "Oscarurilor muzicii".
Premiile Grammy, numite si „Oscarurile muzicii”, s-au decernat duminica seara, la Los Angeles, in cea de-a 49-a editie, la care au asistat numeroase vedete de top din showbizul mondial. Daca anul trecut trupa U2 castiga cinci premii si acest lucru nu reprezenta o surpriza pentru nimeni, anul acesta trioul feminin Dixie Chicks a fost „vedeta serii” si a reusit aceeasi performanta.
Dixie Chicks este o trupa de country infiintata in Dallas, Texas, in 1984. Succesul celor trei a aparut sase ani mai tarziu, cu piesa „Long Time Gone”. Pozitia anti-Bush a solistei Natalie Maines a fost aspru taxata de radiourile americane, care nu au mai difuzat piesele trupei, acest lucru afectand si vanzarea biletelor la concerte.
In ciuda acestui fapt, in 2006 a aparut un documentar controversat, intitulat „Dixie Chicks: Shut Up and Sing” („Taci si canta”). Toate acestea au contribuit insa la faima celor trei cantarete, care anul acesta au primit cinci Premii Grammy in celebra forma de patefon, printre care premiul pentru cel mai bun album, cel mai bun single si cel mai bun cantec.
Rockerii de la Red Hot Chili Peppers au obtinut „doar” trei premii anul acesta, iar albumul „Stadium Arcadium” a fost considerat o spectaculoasa revenire pe piata muzicala. Premiul pentru debut a fost obtinut de Carrie Underwood, o cantareata de country care s-a lansat prin intermediul concursului TV „American Idol”. Ea este cea de-a doua interpreta care vine din lumea acestui „talent-show” al canalului Fox, dupa ce anul trecut Kelly Clarkson ii intrecea pe Mariah Carey, Paul McCartney si Sheryl Crow.
Invitati de marca
Printre cei care au urcat pe scena pentru unul sau mai multe Premii Grammy se mai numara: Bob Dylan (cea mai buna voce rock), trupa Slayer (cea mai buna reprezentatie metal), Justin Timberlake si Timberland (cea mai buna inregistrare dance), Ike Turner (cel mai bun album de blues traditional), Bon Jovi, Chick Corea, Bruce Springsteen, Beyonce.
In public, printre invitati s-au aflat Zuleyka Rivera Mendoza (Miss Univers 2006) din Puerto Rico, modelul Petra Nemcova, Nelly Furtado, Scarlett Johansson, Ciara, Pink, Jamie Foxx, The Pussycat Dolls, Hilary Duff, Fergie, Natalie Cole, Al Jarreau, James Blunt, Seal si John McLaughlin, dar si Shakira, care a oferit un show de zile mari.
Premiile Grammy, numite si „Oscarurile muzicii”, s-au decernat duminica seara, la Los Angeles, in cea de-a 49-a editie, la care au asistat numeroase vedete de top din showbizul mondial. Daca anul trecut trupa U2 castiga cinci premii si acest lucru nu reprezenta o surpriza pentru nimeni, anul acesta trioul feminin Dixie Chicks a fost „vedeta serii” si a reusit aceeasi performanta.
Dixie Chicks este o trupa de country infiintata in Dallas, Texas, in 1984. Succesul celor trei a aparut sase ani mai tarziu, cu piesa „Long Time Gone”. Pozitia anti-Bush a solistei Natalie Maines a fost aspru taxata de radiourile americane, care nu au mai difuzat piesele trupei, acest lucru afectand si vanzarea biletelor la concerte.
In ciuda acestui fapt, in 2006 a aparut un documentar controversat, intitulat „Dixie Chicks: Shut Up and Sing” („Taci si canta”). Toate acestea au contribuit insa la faima celor trei cantarete, care anul acesta au primit cinci Premii Grammy in celebra forma de patefon, printre care premiul pentru cel mai bun album, cel mai bun single si cel mai bun cantec.
Rockerii de la Red Hot Chili Peppers au obtinut „doar” trei premii anul acesta, iar albumul „Stadium Arcadium” a fost considerat o spectaculoasa revenire pe piata muzicala. Premiul pentru debut a fost obtinut de Carrie Underwood, o cantareata de country care s-a lansat prin intermediul concursului TV „American Idol”. Ea este cea de-a doua interpreta care vine din lumea acestui „talent-show” al canalului Fox, dupa ce anul trecut Kelly Clarkson ii intrecea pe Mariah Carey, Paul McCartney si Sheryl Crow.
Invitati de marca
Printre cei care au urcat pe scena pentru unul sau mai multe Premii Grammy se mai numara: Bob Dylan (cea mai buna voce rock), trupa Slayer (cea mai buna reprezentatie metal), Justin Timberlake si Timberland (cea mai buna inregistrare dance), Ike Turner (cel mai bun album de blues traditional), Bon Jovi, Chick Corea, Bruce Springsteen, Beyonce.
In public, printre invitati s-au aflat Zuleyka Rivera Mendoza (Miss Univers 2006) din Puerto Rico, modelul Petra Nemcova, Nelly Furtado, Scarlett Johansson, Ciara, Pink, Jamie Foxx, The Pussycat Dolls, Hilary Duff, Fergie, Natalie Cole, Al Jarreau, James Blunt, Seal si John McLaughlin, dar si Shakira, care a oferit un show de zile mari.
Medeea Marinescu, printre cei care decid soarta premiilor
Anul trecut, festivalul de la Mons a dat lovitura. A mai facut un pas pe treapta prestigiului. Juriul a acordat premiul sau productiei sud-africane "Tsotsi" care, peste numai cateva zile, avea sa castige Oscarul pentru cel mai bun film strain. Marcel Iures, membru in echipa de judecatori de atunci, nu este strain de impunerea acelei creatii. Performanta nu are cum sa se repete la aceiasi parametri, dar nu este imposibil ca flerul juratilor sa functioneze si de data aceasta, exersandu-se pe seama candidatilor la alte premii, din afara, deloc de neglijat, cum sunt Cesarurile. Printre cele 13 titluri ale competitiei Festivalului filmului de dragoste se afla si "Lady Chatterley", al regizoarei franceze Pascale Ferran.
Aceasta noua adaptare a romanului lui D.H.Lawrence este nominalizata la principalele categorii ale apropiatelor premii Cesar, Cel mai bun film si Cea mai buna regie. Ramane de vazut daca juriul de aici o va lua inaintea specialistilor din tara vecina. Cine stie... Oricum, in ceea ce priveste soarta de aici, de la Mons, a regizoarei franceze revenite pe platouri dupa o absenta de zece ani, ea depinde si de cineva din Romania, pentru ca si in acest an, un actor din ai nostri, mai exact o actrita, Medeea Marinescu, a fost invitata sa decida asupra premiilor, alaturi de nume de rezonanta, precum Alexandra Stewart, actrita lui Truffaut, Lelouch, Polanski sau belgianul Olivier Gourmet, lansat de filmele fratilor Dardenne care i-au adus si un premiu, la Cannes, pentru Le fils, Daniel Duval, stiut spectatorilor nostri din filmul lui Haneke "Ascuns".
Medeea este foarte cunoscuta in comunitatea franceza din aceste locuri, dupa excelenta primire a comediei romantice "Va gasesc fermecator" (Je vous trouve tres beau), de Isabelle Mergault, unul dintre marile succese ale anului 2006 in Hexagon (peste 3 milioane de spectatori), dovedit si de cele trei nominalizari la Cesaruri. Juriul va avea de ales intre productii ce vin din Europa, America Latina, Africa, Australia (un autor de numai 21 de ani, Murali K. Thalurri), SUA, cea din urma tara fiind reprezentata de un nume apropiat cinefililor care au frecventat festivalul nostru Transilvania: este vorba de Julie Delpy, de data aceasta concurenta in calitate de autoare a filmului "Two Days", ai carui interpreti sunt propriii ei parinti.
Aceasta noua adaptare a romanului lui D.H.Lawrence este nominalizata la principalele categorii ale apropiatelor premii Cesar, Cel mai bun film si Cea mai buna regie. Ramane de vazut daca juriul de aici o va lua inaintea specialistilor din tara vecina. Cine stie... Oricum, in ceea ce priveste soarta de aici, de la Mons, a regizoarei franceze revenite pe platouri dupa o absenta de zece ani, ea depinde si de cineva din Romania, pentru ca si in acest an, un actor din ai nostri, mai exact o actrita, Medeea Marinescu, a fost invitata sa decida asupra premiilor, alaturi de nume de rezonanta, precum Alexandra Stewart, actrita lui Truffaut, Lelouch, Polanski sau belgianul Olivier Gourmet, lansat de filmele fratilor Dardenne care i-au adus si un premiu, la Cannes, pentru Le fils, Daniel Duval, stiut spectatorilor nostri din filmul lui Haneke "Ascuns".
Medeea este foarte cunoscuta in comunitatea franceza din aceste locuri, dupa excelenta primire a comediei romantice "Va gasesc fermecator" (Je vous trouve tres beau), de Isabelle Mergault, unul dintre marile succese ale anului 2006 in Hexagon (peste 3 milioane de spectatori), dovedit si de cele trei nominalizari la Cesaruri. Juriul va avea de ales intre productii ce vin din Europa, America Latina, Africa, Australia (un autor de numai 21 de ani, Murali K. Thalurri), SUA, cea din urma tara fiind reprezentata de un nume apropiat cinefililor care au frecventat festivalul nostru Transilvania: este vorba de Julie Delpy, de data aceasta concurenta in calitate de autoare a filmului "Two Days", ai carui interpreti sunt propriii ei parinti.
Schimb de replici in familia Gaitan
a Teatrul de Comedie din Bucuresti a avut loc sambata premiera oficiala a spectacolului "Soare pentru doi" de Pierre Sauvil, in regia lui Alice Barb.
O intalnire intre doua personalitati care se scurtcircuiteaza reciproc, o poveste de iubire intre o fiica si un tata care se descopera dupa 20 de ani, o mica drama construita scenic cu acea doza de umor necesara pentru a salva textul de patetic...
Pentru spectacolul de la Teatrul de Comedie, Alice Barb alege - sau, mai degraba, se lasa aleasa - sa distribuie in cele doua roluri doi actori aflati la varste artistice diferite, Vladimir Gaitan si fiica lui, Gloria Gaitan. "Anul trecut, Vladimir Gaitan mi-a propus sa lucram o piesa in doua personaje impreuna cu Gloria, fiica lui. Ne stiam de mult, traversaseram impreuna doua experiente de teatru, cu el in postura de director, dar nu ne cunosteam cu adevarat. Se ivea asadar un prilej sa ne cunoastem si poate sa ne imprietenim. Un mare om de teatru spunea ca regizorul este un organizator de experiente umane. Urma asadar ca eu sa organizez experienta unui actor aflat in plina maturitate artistica cu a unei tinere actrite aflate la debut. Faptul ca cei doi sunt tata si fiica facea ca lucrurile sa fie si mai dificile", declara regizoarea.
Construind scenic un mini-univers, casa unui burlac singuratic si egoist, indragostit de Mozart si de propria tabla de sah, spectacolul lui Alice Barb este un dialog intre doua singuratati. Iar calitatea montarii consta in primul rand in faptul ca regia reuseste sa armonizeze efuziunile sentimentale ale celor doi actori cu un umor tandru, pe alocuri salvator. Fara artificii regizorale sau actoricesti care nu si-ar fi avut locul in acest context, spectacolul pare sa-si propuna in primul rand sa aduca laolalta doua personalitati artistice diferite, pornind de la un text
care le permite, pe de o parte, sa se joace de-a tatal si fiica si, pe de alta parte, sa se puna reciproc in valoare. Rolul de fiica descoperita dupa 20 de ani si care intra brusc in viata
unui barbat pe care incepe sa-l numeasca "tata", ii permite Gloriei Gaitan sa-si dezvaluie o forta interpretativa ce devine cu fiecare scena mai evidenta. Fara ezitari majore, actrita aflata la debut se instaleaza confortabil in spatiul scenic construit de Alice Barb si isi asuma cu seriozitate fiecare gest si fiecare replica. De partea cealalta, Vladimir Gaitan se lasa cucerit de la un moment la altul de curajul partenerei de scena. Comunicarea nu esueaza nici o clipa. Prin gesturi simple, replici spumoase, bine plasate, montarea lui Alice Barb trece de la amuzament la stari nostalgice, fara sa alunece in patetic. De la prima scena, in care fata intra fortat intr-o lume pe care isi propune s-o cucereasca, asumandu-si treptat, tabla de sah, portretul lui Mozart, care troneaza in mijlocul casei, si amantele celui pe care il descopera drept tata, si pana in ultimul moment, cei doi protagonisti strabat un traseu al cunoasterii si autocunoasterii.
Fara sa isi propuna sa fie mai mult decat o comedie lirica, montarea de la Teatrul de Comedie are meritul de a aduce laolalta doi actori care se potenteaza reciproc si cucereste prin placerea de a juca, prin simplitate si prin coerenta interpretarii.
O intalnire intre doua personalitati care se scurtcircuiteaza reciproc, o poveste de iubire intre o fiica si un tata care se descopera dupa 20 de ani, o mica drama construita scenic cu acea doza de umor necesara pentru a salva textul de patetic...
Pentru spectacolul de la Teatrul de Comedie, Alice Barb alege - sau, mai degraba, se lasa aleasa - sa distribuie in cele doua roluri doi actori aflati la varste artistice diferite, Vladimir Gaitan si fiica lui, Gloria Gaitan. "Anul trecut, Vladimir Gaitan mi-a propus sa lucram o piesa in doua personaje impreuna cu Gloria, fiica lui. Ne stiam de mult, traversaseram impreuna doua experiente de teatru, cu el in postura de director, dar nu ne cunosteam cu adevarat. Se ivea asadar un prilej sa ne cunoastem si poate sa ne imprietenim. Un mare om de teatru spunea ca regizorul este un organizator de experiente umane. Urma asadar ca eu sa organizez experienta unui actor aflat in plina maturitate artistica cu a unei tinere actrite aflate la debut. Faptul ca cei doi sunt tata si fiica facea ca lucrurile sa fie si mai dificile", declara regizoarea.
Construind scenic un mini-univers, casa unui burlac singuratic si egoist, indragostit de Mozart si de propria tabla de sah, spectacolul lui Alice Barb este un dialog intre doua singuratati. Iar calitatea montarii consta in primul rand in faptul ca regia reuseste sa armonizeze efuziunile sentimentale ale celor doi actori cu un umor tandru, pe alocuri salvator. Fara artificii regizorale sau actoricesti care nu si-ar fi avut locul in acest context, spectacolul pare sa-si propuna in primul rand sa aduca laolalta doua personalitati artistice diferite, pornind de la un text
care le permite, pe de o parte, sa se joace de-a tatal si fiica si, pe de alta parte, sa se puna reciproc in valoare. Rolul de fiica descoperita dupa 20 de ani si care intra brusc in viata
unui barbat pe care incepe sa-l numeasca "tata", ii permite Gloriei Gaitan sa-si dezvaluie o forta interpretativa ce devine cu fiecare scena mai evidenta. Fara ezitari majore, actrita aflata la debut se instaleaza confortabil in spatiul scenic construit de Alice Barb si isi asuma cu seriozitate fiecare gest si fiecare replica. De partea cealalta, Vladimir Gaitan se lasa cucerit de la un moment la altul de curajul partenerei de scena. Comunicarea nu esueaza nici o clipa. Prin gesturi simple, replici spumoase, bine plasate, montarea lui Alice Barb trece de la amuzament la stari nostalgice, fara sa alunece in patetic. De la prima scena, in care fata intra fortat intr-o lume pe care isi propune s-o cucereasca, asumandu-si treptat, tabla de sah, portretul lui Mozart, care troneaza in mijlocul casei, si amantele celui pe care il descopera drept tata, si pana in ultimul moment, cei doi protagonisti strabat un traseu al cunoasterii si autocunoasterii.
Fara sa isi propuna sa fie mai mult decat o comedie lirica, montarea de la Teatrul de Comedie are meritul de a aduce laolalta doi actori care se potenteaza reciproc si cucereste prin placerea de a juca, prin simplitate si prin coerenta interpretarii.
Schimb de replici in familia Gaitan
a Teatrul de Comedie din Bucuresti a avut loc sambata premiera oficiala a spectacolului "Soare pentru doi" de Pierre Sauvil, in regia lui Alice Barb.
O intalnire intre doua personalitati care se scurtcircuiteaza reciproc, o poveste de iubire intre o fiica si un tata care se descopera dupa 20 de ani, o mica drama construita scenic cu acea doza de umor necesara pentru a salva textul de patetic...
Pentru spectacolul de la Teatrul de Comedie, Alice Barb alege - sau, mai degraba, se lasa aleasa - sa distribuie in cele doua roluri doi actori aflati la varste artistice diferite, Vladimir Gaitan si fiica lui, Gloria Gaitan. "Anul trecut, Vladimir Gaitan mi-a propus sa lucram o piesa in doua personaje impreuna cu Gloria, fiica lui. Ne stiam de mult, traversaseram impreuna doua experiente de teatru, cu el in postura de director, dar nu ne cunosteam cu adevarat. Se ivea asadar un prilej sa ne cunoastem si poate sa ne imprietenim. Un mare om de teatru spunea ca regizorul este un organizator de experiente umane. Urma asadar ca eu sa organizez experienta unui actor aflat in plina maturitate artistica cu a unei tinere actrite aflate la debut. Faptul ca cei doi sunt tata si fiica facea ca lucrurile sa fie si mai dificile", declara regizoarea.
Construind scenic un mini-univers, casa unui burlac singuratic si egoist, indragostit de Mozart si de propria tabla de sah, spectacolul lui Alice Barb este un dialog intre doua singuratati. Iar calitatea montarii consta in primul rand in faptul ca regia reuseste sa armonizeze efuziunile sentimentale ale celor doi actori cu un umor tandru, pe alocuri salvator. Fara artificii regizorale sau actoricesti care nu si-ar fi avut locul in acest context, spectacolul pare sa-si propuna in primul rand sa aduca laolalta doua personalitati artistice diferite, pornind de la un text
care le permite, pe de o parte, sa se joace de-a tatal si fiica si, pe de alta parte, sa se puna reciproc in valoare. Rolul de fiica descoperita dupa 20 de ani si care intra brusc in viata
unui barbat pe care incepe sa-l numeasca "tata", ii permite Gloriei Gaitan sa-si dezvaluie o forta interpretativa ce devine cu fiecare scena mai evidenta. Fara ezitari majore, actrita aflata la debut se instaleaza confortabil in spatiul scenic construit de Alice Barb si isi asuma cu seriozitate fiecare gest si fiecare replica. De partea cealalta, Vladimir Gaitan se lasa cucerit de la un moment la altul de curajul partenerei de scena. Comunicarea nu esueaza nici o clipa. Prin gesturi simple, replici spumoase, bine plasate, montarea lui Alice Barb trece de la amuzament la stari nostalgice, fara sa alunece in patetic. De la prima scena, in care fata intra fortat intr-o lume pe care isi propune s-o cucereasca, asumandu-si treptat, tabla de sah, portretul lui Mozart, care troneaza in mijlocul casei, si amantele celui pe care il descopera drept tata, si pana in ultimul moment, cei doi protagonisti strabat un traseu al cunoasterii si autocunoasterii.
Fara sa isi propuna sa fie mai mult decat o comedie lirica, montarea de la Teatrul de Comedie are meritul de a aduce laolalta doi actori care se potenteaza reciproc si cucereste prin placerea de a juca, prin simplitate si prin coerenta interpretarii.
O intalnire intre doua personalitati care se scurtcircuiteaza reciproc, o poveste de iubire intre o fiica si un tata care se descopera dupa 20 de ani, o mica drama construita scenic cu acea doza de umor necesara pentru a salva textul de patetic...
Pentru spectacolul de la Teatrul de Comedie, Alice Barb alege - sau, mai degraba, se lasa aleasa - sa distribuie in cele doua roluri doi actori aflati la varste artistice diferite, Vladimir Gaitan si fiica lui, Gloria Gaitan. "Anul trecut, Vladimir Gaitan mi-a propus sa lucram o piesa in doua personaje impreuna cu Gloria, fiica lui. Ne stiam de mult, traversaseram impreuna doua experiente de teatru, cu el in postura de director, dar nu ne cunosteam cu adevarat. Se ivea asadar un prilej sa ne cunoastem si poate sa ne imprietenim. Un mare om de teatru spunea ca regizorul este un organizator de experiente umane. Urma asadar ca eu sa organizez experienta unui actor aflat in plina maturitate artistica cu a unei tinere actrite aflate la debut. Faptul ca cei doi sunt tata si fiica facea ca lucrurile sa fie si mai dificile", declara regizoarea.
Construind scenic un mini-univers, casa unui burlac singuratic si egoist, indragostit de Mozart si de propria tabla de sah, spectacolul lui Alice Barb este un dialog intre doua singuratati. Iar calitatea montarii consta in primul rand in faptul ca regia reuseste sa armonizeze efuziunile sentimentale ale celor doi actori cu un umor tandru, pe alocuri salvator. Fara artificii regizorale sau actoricesti care nu si-ar fi avut locul in acest context, spectacolul pare sa-si propuna in primul rand sa aduca laolalta doua personalitati artistice diferite, pornind de la un text
care le permite, pe de o parte, sa se joace de-a tatal si fiica si, pe de alta parte, sa se puna reciproc in valoare. Rolul de fiica descoperita dupa 20 de ani si care intra brusc in viata
unui barbat pe care incepe sa-l numeasca "tata", ii permite Gloriei Gaitan sa-si dezvaluie o forta interpretativa ce devine cu fiecare scena mai evidenta. Fara ezitari majore, actrita aflata la debut se instaleaza confortabil in spatiul scenic construit de Alice Barb si isi asuma cu seriozitate fiecare gest si fiecare replica. De partea cealalta, Vladimir Gaitan se lasa cucerit de la un moment la altul de curajul partenerei de scena. Comunicarea nu esueaza nici o clipa. Prin gesturi simple, replici spumoase, bine plasate, montarea lui Alice Barb trece de la amuzament la stari nostalgice, fara sa alunece in patetic. De la prima scena, in care fata intra fortat intr-o lume pe care isi propune s-o cucereasca, asumandu-si treptat, tabla de sah, portretul lui Mozart, care troneaza in mijlocul casei, si amantele celui pe care il descopera drept tata, si pana in ultimul moment, cei doi protagonisti strabat un traseu al cunoasterii si autocunoasterii.
Fara sa isi propuna sa fie mai mult decat o comedie lirica, montarea de la Teatrul de Comedie are meritul de a aduce laolalta doi actori care se potenteaza reciproc si cucereste prin placerea de a juca, prin simplitate si prin coerenta interpretarii.
Bafta de doua ori pentru regina Angliei
Helen Mirren si Forest Whitaker au fost principalii actori ai Oscarurilor cinematografiei britanice, decernate duminica seara, la Londra.
Gala premiilor Academiei Britanice de Arte Cinematografice s-a desfasurat sub auspiciile aniversarii a saizeci de ani de la prima ceremonie de inminare a rivnitelor trofee, care a avut loc in 1947. Premiile BAFTA au inceput sa se bucure de o atentie sporita incepind din 2001, cind gala de decernare a fost reprogramata pentru a se putea desfasura inainte de acordarea Oscarurilor.
Anul trecut, pe covorul rosu au calcat destule staruri hollywoodiene, cu atit mai mult cu cit premiile pentru cei mai buni actori au fost maturate de americani: Philip Seymour Hoffman si Reese Whitherspoon pentru rolurile principale, iar Jake Gyllenhaal pentru Cel mai bun actor intr-un rol secundar.
Anul acesta, prezenta invitatilor de peste ocean a fost mai redusa, la gala de la Royal Opera House semnind condica de prezenta VIP-uri precum Kylie Minogue, Sienna Miller, Helen Mirren, Kate Winslet, Judi Dench, Ian McKellen sau Daniel Craig. Au avut inspiratia sa lipseasca nominalizati precum Meryl Streep, Leo DiCaprio sau Martin Scorsese, care oricum nu au cistigat nici unul dintre premiile rivnite.
Regina Angliei, varianta ecranizata
Helen Mirren a fost, inca o data, vedeta serii, pentru ca toata lumea se incapatineaza s-o priveasca pe actrita si sa inteleaga cum a putut sa semene atit de bine cu Elisabeta a II-a in „The Queen“. Mirren, care a primit deja, pentru acest rol, Globul de Aur si Premiul Volpi la Venetia, plus
nenumarate distinctii acordate de asociatiile de critici din Statele Unite, s-a declarat inca o data surprinsa de succesul filmului, pe care echipa il considera „mic“ si „provincial“. Actrita de 61 de ani le-a invins pe nominalizatele Judi Dench („Notes on a Scandal“), Kate Winslet („Little Children“), Meryl Streep („The Devil Wears Prada“) si Penélope Cruz („Volver“).
„The Queen“ a mai cistigat si trofeul BAFTA pentru Cel mai bun film, facindu-l pe regizorul Stephen Frears sa urle in microfon „Queen of the world!“, fara a avea acelasi haz ca James Cameron, la primirea Oscarului pentru „Titanic“. Atit Helen Mirren, cit si filmul „The Queen“ se afla in cursa pentru Oscaruri, care vor fi decernate pe 25 februarie.
Un american, capul incoronat al Ugandei
Dupa ce a primit si el un Glob de Aur luna trecuta, Forest Whitaker, deja nominalizat la Oscar, s-a ales si cu un premiu BAFTA, privindu-i de aceasta onoare pe britanicii Daniel Craig, primul James Bond din istorie nominalizat la un premiu de interpretare, si veteranul Peter O’Toole („Venus“), dar si pe compatriotii sai Leonardo DiCaprio („The Departed“) si Richard Griffiths („The History Boys“). Whitaker, in buna traditie a actorilor de culoare, i-a multumit lui Dumnezeu pentru premiu, declarindu-se impresionat de primirea de care s-a bucurat in afara Americii. „The Last King of Scotland“, in regia cineastului debutant Kevin Macdonald, a primit si premiul pentru Cel mai bun film britanic al anului si pentru Cel mai bun scenariu adaptat.
Regizorii mexicani, fruntasi in 2007
„Pan’s Labyrinth“, in regia lui Guillermo del Toro, a cistigat in fata peliculei „Volver“ a lui Almodóvar premiul pentru Cel mai bun film strain. Coproductia hispano-mexicana a luat nu mai putin de trei trofee, fiind una dintre cele mai premiate productii non-britanice.
„Children of Men“, realizat de Alfonso Cuarón, dar filmat in engleza, a obtinut doua distinctii, pentru imagine si designul productiei. „Babel“, in regia mexicanului Alejandro Gonzáles Iñárritu, a trebuit sa se multumeasca doar cu un singur premiu din cele sapte nominalizari detinute, si acela acordat pentru muzica argentinianului Gustavo Santaolalla, care anul trecut a primit Oscarul si Globul de Aur pentru coloana sonora a filmului „Brokeback Mountain“.
Britanicii au reusit sa-si adjudece insa trofeul pentru Cel mai bun regizor, alias Paul Greengrass, realizatorul controversatului „United 93“, despre atentatele de la 11 septembrie.
* Surprizele placute si mai putin placute ale serii
Primul loc pe lista perdantilor - si pe bursa zvonurilor privind succesul la Oscar - a fost cistigat de pelicula britanica „Notes on a Scandal“, bazata pe best-sellerul scriitoarei Zoe Heller. Trei nominalizari la categorii importante, nici un premiu. Pe al doilea loc, dar mult mai insemnat cantitativ, s-a plasat „Casino Royale“, care s-a ales doar cu trofeul pentru sunet, desi mai avea inca opt nominalizari. Ca premiu de consolare, frantuzoaica Eva Green, care juca rolul partenerei lui James Bond in film, a cistigat un BAFTA pentru debut, desi merita mentionat faptul ca aceasta distinctie este acordata in urma votului publicului. Marea surpriza a serii a fost insa, ca si la nominalizarile la Oscaruri, filmul „Little Miss Sunshine“, care a fost recompensat cu premiul pentru Cel mai bun actor intr-un rol secundar, Alan Arkin, si pentru Cel mai bun scenariu original. Americanii au mai marcat un punct si prin fosta vedeta „American Idol“ Jennifer Hudson, premiata pentru rolul sau secundar din „Dreamgirls“.
Gala premiilor Academiei Britanice de Arte Cinematografice s-a desfasurat sub auspiciile aniversarii a saizeci de ani de la prima ceremonie de inminare a rivnitelor trofee, care a avut loc in 1947. Premiile BAFTA au inceput sa se bucure de o atentie sporita incepind din 2001, cind gala de decernare a fost reprogramata pentru a se putea desfasura inainte de acordarea Oscarurilor.
Anul trecut, pe covorul rosu au calcat destule staruri hollywoodiene, cu atit mai mult cu cit premiile pentru cei mai buni actori au fost maturate de americani: Philip Seymour Hoffman si Reese Whitherspoon pentru rolurile principale, iar Jake Gyllenhaal pentru Cel mai bun actor intr-un rol secundar.
Anul acesta, prezenta invitatilor de peste ocean a fost mai redusa, la gala de la Royal Opera House semnind condica de prezenta VIP-uri precum Kylie Minogue, Sienna Miller, Helen Mirren, Kate Winslet, Judi Dench, Ian McKellen sau Daniel Craig. Au avut inspiratia sa lipseasca nominalizati precum Meryl Streep, Leo DiCaprio sau Martin Scorsese, care oricum nu au cistigat nici unul dintre premiile rivnite.
Regina Angliei, varianta ecranizata
Helen Mirren a fost, inca o data, vedeta serii, pentru ca toata lumea se incapatineaza s-o priveasca pe actrita si sa inteleaga cum a putut sa semene atit de bine cu Elisabeta a II-a in „The Queen“. Mirren, care a primit deja, pentru acest rol, Globul de Aur si Premiul Volpi la Venetia, plus
nenumarate distinctii acordate de asociatiile de critici din Statele Unite, s-a declarat inca o data surprinsa de succesul filmului, pe care echipa il considera „mic“ si „provincial“. Actrita de 61 de ani le-a invins pe nominalizatele Judi Dench („Notes on a Scandal“), Kate Winslet („Little Children“), Meryl Streep („The Devil Wears Prada“) si Penélope Cruz („Volver“).
„The Queen“ a mai cistigat si trofeul BAFTA pentru Cel mai bun film, facindu-l pe regizorul Stephen Frears sa urle in microfon „Queen of the world!“, fara a avea acelasi haz ca James Cameron, la primirea Oscarului pentru „Titanic“. Atit Helen Mirren, cit si filmul „The Queen“ se afla in cursa pentru Oscaruri, care vor fi decernate pe 25 februarie.
Un american, capul incoronat al Ugandei
Dupa ce a primit si el un Glob de Aur luna trecuta, Forest Whitaker, deja nominalizat la Oscar, s-a ales si cu un premiu BAFTA, privindu-i de aceasta onoare pe britanicii Daniel Craig, primul James Bond din istorie nominalizat la un premiu de interpretare, si veteranul Peter O’Toole („Venus“), dar si pe compatriotii sai Leonardo DiCaprio („The Departed“) si Richard Griffiths („The History Boys“). Whitaker, in buna traditie a actorilor de culoare, i-a multumit lui Dumnezeu pentru premiu, declarindu-se impresionat de primirea de care s-a bucurat in afara Americii. „The Last King of Scotland“, in regia cineastului debutant Kevin Macdonald, a primit si premiul pentru Cel mai bun film britanic al anului si pentru Cel mai bun scenariu adaptat.
Regizorii mexicani, fruntasi in 2007
„Pan’s Labyrinth“, in regia lui Guillermo del Toro, a cistigat in fata peliculei „Volver“ a lui Almodóvar premiul pentru Cel mai bun film strain. Coproductia hispano-mexicana a luat nu mai putin de trei trofee, fiind una dintre cele mai premiate productii non-britanice.
„Children of Men“, realizat de Alfonso Cuarón, dar filmat in engleza, a obtinut doua distinctii, pentru imagine si designul productiei. „Babel“, in regia mexicanului Alejandro Gonzáles Iñárritu, a trebuit sa se multumeasca doar cu un singur premiu din cele sapte nominalizari detinute, si acela acordat pentru muzica argentinianului Gustavo Santaolalla, care anul trecut a primit Oscarul si Globul de Aur pentru coloana sonora a filmului „Brokeback Mountain“.
Britanicii au reusit sa-si adjudece insa trofeul pentru Cel mai bun regizor, alias Paul Greengrass, realizatorul controversatului „United 93“, despre atentatele de la 11 septembrie.
* Surprizele placute si mai putin placute ale serii
Primul loc pe lista perdantilor - si pe bursa zvonurilor privind succesul la Oscar - a fost cistigat de pelicula britanica „Notes on a Scandal“, bazata pe best-sellerul scriitoarei Zoe Heller. Trei nominalizari la categorii importante, nici un premiu. Pe al doilea loc, dar mult mai insemnat cantitativ, s-a plasat „Casino Royale“, care s-a ales doar cu trofeul pentru sunet, desi mai avea inca opt nominalizari. Ca premiu de consolare, frantuzoaica Eva Green, care juca rolul partenerei lui James Bond in film, a cistigat un BAFTA pentru debut, desi merita mentionat faptul ca aceasta distinctie este acordata in urma votului publicului. Marea surpriza a serii a fost insa, ca si la nominalizarile la Oscaruri, filmul „Little Miss Sunshine“, care a fost recompensat cu premiul pentru Cel mai bun actor intr-un rol secundar, Alan Arkin, si pentru Cel mai bun scenariu original. Americanii au mai marcat un punct si prin fosta vedeta „American Idol“ Jennifer Hudson, premiata pentru rolul sau secundar din „Dreamgirls“.
Labirintul cu tentaţii din capitala culturală Sibiu
Luna februarie este aglomerată în evenimente
Artele îşi intersectează formele de expresie la Sibiu. Nucleu al culturii pentru un an, oraşul s-a transformat într-un labirint de tentaţii printre care este uşor să te rătăceşti. Ziarul Adevărul îşi asumă rolul de ghid pentru turiştii debusolaţi de avalanşa de evenimente.
Toate drumurile duc la Sibiu, Capitală Culturală Europeană în 2007. Lucru bine de ştiut, pentru că, dacă veniţi cu maşina, la intrarea în oraş nu este instalat niciun banner care să anunţe acest lucru. Lacuna informativă este remediată de steguleţele care împodobesc străzile. Bine ar fi să cunoaşteţi cât de cât locurile, pentru că nu veţi avea ocazia să fiţi îndrumaţi către obiectivele istorice şi culturale de… indicatoare.
Locuri de promenadă
Pentru a vizita centrul istoric, vă recomandăm să mergeţi pe strada Nicolae Bălcescu, închisă traficului auto. Bănci, cafenele, restaurante, fast-food-uri, magazine cu îmbrăcăminte, încălţăminte sau parfumuri de marcă sunt la tot pasul. Printre ele, şi cele care vă oferă suveniruri cu Sibiul sau obiecte tradiţionale săseşti. Dacă preferaţi o rută mai liniştită, atunci promenada de-a lungul celei de-a treia centuri de fortificaţie a vechii cetăţi este ceea ce v-ar putea satisface dorinţa. Vechile ziduri de apărare şi turnurile s-au păstrat foarte bine, iar la capătul acestora ajungeţi la vestita „Sală Thalia", unde susţine concerte Filarmonica din Sibiu. De aici, puteţi merge către inima
cetăţii, în Piaţa Mare, unde se află primăria, dar şi palatul construit pentru baronul Samuel von Brukenthal, între 1778 şi 1788.
Evadare în cramele burgului
„Sibiul Vechi", „Union", „Crama Ilena", „Imperium" sau „Casa Ardeleană" sunt doar câteva dintre cramele renumite din Sibiu. Stilul
retro se adaptează perfect încercărilor de a reface atmosfera de acum câteva sute de ani, reuşita fiind asigurată de boltele şi zidurile din cărămidă, lăsate la „roşu" sau văruite. În cramele cu meniu tradiţional, cei interesaţi pot asculta melodii „de inimă albastră", iar în baruri răsună acordurile muzicii anilor ’60-’70. Ca în orice oraş universitar, studenţii au şi ei locurile lor: „Chill Out Café", "Crama Naţional", "Student Café" sau "Spielplatz Kaffe und Musik".
Şantier „cultural" european
Sibiul este, şi la această oră, un şantier. Se înlocuiesc conducte, se schimbă sistemul de iluminat public cu unul care recreează atmosfera de burg medieval. Oamenii lucrează ca pe la noi. Utilajele stau, iar ei se odihnesc… că munca e pentru maşini... De lucru mai este şi la faţadele clădirilor din centrul istoric. Municipalitatea a investit masiv la acest capitol, dar încă există clădiri care suferă la capitolul estetică. Chiar şi agenţia CFR, care ar trebui să ofere servicii
specifice turiştilor, este închisă.
Informaţii în română pentru străini
Atracţia principală a Sibiului cultural este, de departe, muzeul Brukenthal. Reîntoarcerea „acasă" a colecţiei baronului Samuel von Brukenthal, precum şi organizarea unor expoziţii cu lucrări de o deosebită valoare au mărit numărul turiştilor care au călcat pragul muzeului. La intrarea în muzeu există un info-desk, digital, care conţine o mulţime de informaţii despre muzeu, din păcate numai în limba română. Colecţia de pictură europeană a baronului Samuel von Brukenthal conţine 1.200 de opere ale principalelor şcoli de pictură europeană din secolele XV-XVIII. Biletul de intrare costă 12 lei/persoană sau 8 lei/persoană pentru grupuri de minimum 10 persoane. Pensionarii, elevii, studenţii şi militarii au reducere, un bilet pentru ei fiind de numai 3 lei.
Satul românesc de la Dumbrava Sibiului
În Pădurea Dumbrava, la 4 km de Sibiu, a fost organizat, începând din 1963, un muzeu în aer liber, pe o suprafaţă de 96 ha, şi un circuit expoziţional de 6 km. Muzeul prezintă monumente originale reprezentative pentru satul românesc: case aduse din diferite părţi ale ţării, cu interioare ce conservă spiritul tradiţional, instalaţii industriale. Nu este uitată nicio activitate specifică satului românesc: agricultura, creşterea animalelor, apicultura, pescuitul sau vânatul. La Dumbrava Sibiului aveţi ocazia să vedeţi cea mai mare colecţie de mori din ţară. Tarifele de acces sunt de 15 lei/persoană şi 4 lei/elev sau student. Pentru cei care doresc să facă un tur nocturn (între 19.00 şi 3.00), preţul biletului este de 20 de lei/persoană, cu reducere la 5 lei pentru elevi şi studenţi.
Artele îşi intersectează formele de expresie la Sibiu. Nucleu al culturii pentru un an, oraşul s-a transformat într-un labirint de tentaţii printre care este uşor să te rătăceşti. Ziarul Adevărul îşi asumă rolul de ghid pentru turiştii debusolaţi de avalanşa de evenimente.
Toate drumurile duc la Sibiu, Capitală Culturală Europeană în 2007. Lucru bine de ştiut, pentru că, dacă veniţi cu maşina, la intrarea în oraş nu este instalat niciun banner care să anunţe acest lucru. Lacuna informativă este remediată de steguleţele care împodobesc străzile. Bine ar fi să cunoaşteţi cât de cât locurile, pentru că nu veţi avea ocazia să fiţi îndrumaţi către obiectivele istorice şi culturale de… indicatoare.
Locuri de promenadă
Pentru a vizita centrul istoric, vă recomandăm să mergeţi pe strada Nicolae Bălcescu, închisă traficului auto. Bănci, cafenele, restaurante, fast-food-uri, magazine cu îmbrăcăminte, încălţăminte sau parfumuri de marcă sunt la tot pasul. Printre ele, şi cele care vă oferă suveniruri cu Sibiul sau obiecte tradiţionale săseşti. Dacă preferaţi o rută mai liniştită, atunci promenada de-a lungul celei de-a treia centuri de fortificaţie a vechii cetăţi este ceea ce v-ar putea satisface dorinţa. Vechile ziduri de apărare şi turnurile s-au păstrat foarte bine, iar la capătul acestora ajungeţi la vestita „Sală Thalia", unde susţine concerte Filarmonica din Sibiu. De aici, puteţi merge către inima
cetăţii, în Piaţa Mare, unde se află primăria, dar şi palatul construit pentru baronul Samuel von Brukenthal, între 1778 şi 1788.
Evadare în cramele burgului
„Sibiul Vechi", „Union", „Crama Ilena", „Imperium" sau „Casa Ardeleană" sunt doar câteva dintre cramele renumite din Sibiu. Stilul
retro se adaptează perfect încercărilor de a reface atmosfera de acum câteva sute de ani, reuşita fiind asigurată de boltele şi zidurile din cărămidă, lăsate la „roşu" sau văruite. În cramele cu meniu tradiţional, cei interesaţi pot asculta melodii „de inimă albastră", iar în baruri răsună acordurile muzicii anilor ’60-’70. Ca în orice oraş universitar, studenţii au şi ei locurile lor: „Chill Out Café", "Crama Naţional", "Student Café" sau "Spielplatz Kaffe und Musik".
Şantier „cultural" european
Sibiul este, şi la această oră, un şantier. Se înlocuiesc conducte, se schimbă sistemul de iluminat public cu unul care recreează atmosfera de burg medieval. Oamenii lucrează ca pe la noi. Utilajele stau, iar ei se odihnesc… că munca e pentru maşini... De lucru mai este şi la faţadele clădirilor din centrul istoric. Municipalitatea a investit masiv la acest capitol, dar încă există clădiri care suferă la capitolul estetică. Chiar şi agenţia CFR, care ar trebui să ofere servicii
specifice turiştilor, este închisă.
Informaţii în română pentru străini
Atracţia principală a Sibiului cultural este, de departe, muzeul Brukenthal. Reîntoarcerea „acasă" a colecţiei baronului Samuel von Brukenthal, precum şi organizarea unor expoziţii cu lucrări de o deosebită valoare au mărit numărul turiştilor care au călcat pragul muzeului. La intrarea în muzeu există un info-desk, digital, care conţine o mulţime de informaţii despre muzeu, din păcate numai în limba română. Colecţia de pictură europeană a baronului Samuel von Brukenthal conţine 1.200 de opere ale principalelor şcoli de pictură europeană din secolele XV-XVIII. Biletul de intrare costă 12 lei/persoană sau 8 lei/persoană pentru grupuri de minimum 10 persoane. Pensionarii, elevii, studenţii şi militarii au reducere, un bilet pentru ei fiind de numai 3 lei.
Satul românesc de la Dumbrava Sibiului
În Pădurea Dumbrava, la 4 km de Sibiu, a fost organizat, începând din 1963, un muzeu în aer liber, pe o suprafaţă de 96 ha, şi un circuit expoziţional de 6 km. Muzeul prezintă monumente originale reprezentative pentru satul românesc: case aduse din diferite părţi ale ţării, cu interioare ce conservă spiritul tradiţional, instalaţii industriale. Nu este uitată nicio activitate specifică satului românesc: agricultura, creşterea animalelor, apicultura, pescuitul sau vânatul. La Dumbrava Sibiului aveţi ocazia să vedeţi cea mai mare colecţie de mori din ţară. Tarifele de acces sunt de 15 lei/persoană şi 4 lei/elev sau student. Pentru cei care doresc să facă un tur nocturn (între 19.00 şi 3.00), preţul biletului este de 20 de lei/persoană, cu reducere la 5 lei pentru elevi şi studenţi.
Ora de Religie obligatorie, un nou scandal marca Hardau in scoli
Religia va deveni disciplina de studiu obligatorie
Specialistii ministrului educatiei, Mihail Hardau, sunt hotarati sa nu mai lase disciplina Religie ca o materie de studiu optionala pentru elevii de scoala generala si liceu. In proiectul Legii invatamantului preuniversitar se stipuleaza ca Religia sa devina „disciplina obligatorie“. Asta, in conditiile in care excluderea insemnelor religioase din scoli a provocat iritare intr-o tara eminamente ortodoxa si foarte sensibila la asemenea abordari.
Pentru a multumi pe toata lumea, textul
de lege ofera si alternative: „La solicitarea scrisa a parintelui sau a tutorelui legal instituit al elevului de pana la 10 ani, respectiv la solicitarea scrisa a elevului de peste 10 ani, disciplina Religie poate fi inlocuita cu disciplina Educatie moral-religioasa“, se precizeaza in respectivul proiect.
Specialistii ministrului educatiei, Mihail Hardau, sunt hotarati sa nu mai lase disciplina Religie ca o materie de studiu optionala pentru elevii de scoala generala si liceu. In proiectul Legii invatamantului preuniversitar se stipuleaza ca Religia sa devina „disciplina obligatorie“, ceea ce va reaprinde scandalul religios in scoli.
Articolul 10, aliniatul 1, din proiectul Legii invatamantului preuniversitar, ce urmeaza in curand a fi supus dezbaterii publice, stipuleaza urmatoarele: planurile cadru ale invatamantului obligatoriu includ religia ca disciplina de trunchi comun“. Mai exact, aceasta disciplina va deveni o materie de studiu obligatorie. Desigur, prin aceasta masura legislativa, Directia invatamantului preuniversitar doreste, printre altele, sa stopeze scandalurile privind prezenta insemnelor religioase din scoli si sa clarifice procesul de pregatire a elevilor in aceasta directie. Numai ca, desi, in prezent, arde mocnit, „scandalul icoanelor“, care a divizat societatea romaneasca in doua tabere, este departe de a fi stins, grupul „initiatorilor“ interzicerii icoanelor in scoli fiind mai mult intr-o tacere prevestitoare de noi furtuni. Asta, in conditiile in care excluderea insemnelor religioase din scoli a provocat iritare intr-o tara eminamente ortodoxa si foarte sensibila la asemenea abordari. Revenind la obligativitatea studierii religiei, textul de lege ofera si alternative: „La solicitarea scrisa a parintelui sau a tutorelui legal instituit al elevului de pana la 10 ani, respectiv la solicitarea scrisa a elevului de peste 10 ani, disciplina Religie poate fi inlocuita cu disciplina Educatie moral-religioasa“, se precizeaza la aliniatul 2 al aceluiasi articol de lege.
Parintii aleg confesiunea
De asemenea, „elevul, cu varsta de pana la 10 ani, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege confesiunea si religia pentru studiu; elevii, in varsta de peste 10 ani, aleg singuri confesiunea si religia pentru studiu“. In consecinta, programa pentru aceasta disciplina va fi elaborata de catre Ministerul Educatiei in colaborare cu fiecare cult in parte. Totodata, potrivit viitoarei legi, cultele religioase recunoscute oficial de catre stat vor putea solicita autoritatilor locale organizarea unui invatamant teologic specific pregatirii personalului de cult, precum si activitati social-misionare a cultelor. Mai exact, „cultele religioase recunoscute oficial au dreptul de a infiinta si administra propriile unitati si institutii de invatamant, cu respectarea legislatiei in vigoare“.
Oricum, in conditii normale, prevederile legii care stipuleaza introducerea obligativitatii studiului religiei nu ar fi trebuit sa fie privite cu suspiciune sau ca o povara pentru elev. Numai ca tratamentul
superficial la care este supusa, in prezent, de catre toti „actorii“ implicati (elevi, parinti, administratii scolare, profesori) disciplina facultativa, religie, coroborat si cu iritantul „scandal al icoanelor“, poate crea premisele unui nou motiv de „razmerita ideologica“, o noua batalie in care se vor implica, de-a valma si pentru un procent electoral in plus
, o seama de „specialisti“ si „datatori cu parerea“. Asta, in detrimentul consistentei actului educational si al beneficiarilor, elevii, care vor fi saturati inainte de a gusta din aceasta disciplina de studiu.
„Consider ca studiul, ca dogma, nu trebuie sa-si gaseasca loc in spatiul scolar, ci trebuie sa se desfasoare pe langa lacasele diverselor culte. Totusi, consider ca obligativitatea studiului religiei nu va starni un scandal, insa va naste unele dispute intre clasa politica si o parte a societatii civile. Cat priveste obligativitatea introducerii studiului religiei in scoli, exista o solutie a Curtii Constitutionale care apreciaza «obligatoriu» drept «facultativ».
Renate Weber, presedinte Fundatia pentru o Societate Deschisa
„Pornind de la Andre Malraux, care a spus ca «secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc», introducerea obligatorie a relgiei in scoli este o necesitate pe care o sustinem si care nu face rau niciunui copil. Pentru ca, religia face bine oricui, in orice imprejurare“.
Catalin Croitoru, presedinte Federatia Educatiei Nationale
„Ar fi o decizie fireasca pentru ca in 15 ani de predare a religiei in scolile publice romanesti aceasta si-a dovedit contributia la formarea tinerei generatii. Ar fi bine, deoarece invatamantul nostru, ca si cel european, nu trebuie sa cultive inteligente reci, ci sa formeze persoane care sa tina cont de toate valorile care guverneaza o societate, inclusiv cele crestine”.
Pr. Costel Stoica,purtator de cuvânt al Patriarhiei Române
Specialistii ministrului educatiei, Mihail Hardau, sunt hotarati sa nu mai lase disciplina Religie ca o materie de studiu optionala pentru elevii de scoala generala si liceu. In proiectul Legii invatamantului preuniversitar se stipuleaza ca Religia sa devina „disciplina obligatorie“. Asta, in conditiile in care excluderea insemnelor religioase din scoli a provocat iritare intr-o tara eminamente ortodoxa si foarte sensibila la asemenea abordari.
Pentru a multumi pe toata lumea, textul
de lege ofera si alternative: „La solicitarea scrisa a parintelui sau a tutorelui legal instituit al elevului de pana la 10 ani, respectiv la solicitarea scrisa a elevului de peste 10 ani, disciplina Religie poate fi inlocuita cu disciplina Educatie moral-religioasa“, se precizeaza in respectivul proiect.
Specialistii ministrului educatiei, Mihail Hardau, sunt hotarati sa nu mai lase disciplina Religie ca o materie de studiu optionala pentru elevii de scoala generala si liceu. In proiectul Legii invatamantului preuniversitar se stipuleaza ca Religia sa devina „disciplina obligatorie“, ceea ce va reaprinde scandalul religios in scoli.
Articolul 10, aliniatul 1, din proiectul Legii invatamantului preuniversitar, ce urmeaza in curand a fi supus dezbaterii publice, stipuleaza urmatoarele: planurile cadru ale invatamantului obligatoriu includ religia ca disciplina de trunchi comun“. Mai exact, aceasta disciplina va deveni o materie de studiu obligatorie. Desigur, prin aceasta masura legislativa, Directia invatamantului preuniversitar doreste, printre altele, sa stopeze scandalurile privind prezenta insemnelor religioase din scoli si sa clarifice procesul de pregatire a elevilor in aceasta directie. Numai ca, desi, in prezent, arde mocnit, „scandalul icoanelor“, care a divizat societatea romaneasca in doua tabere, este departe de a fi stins, grupul „initiatorilor“ interzicerii icoanelor in scoli fiind mai mult intr-o tacere prevestitoare de noi furtuni. Asta, in conditiile in care excluderea insemnelor religioase din scoli a provocat iritare intr-o tara eminamente ortodoxa si foarte sensibila la asemenea abordari. Revenind la obligativitatea studierii religiei, textul de lege ofera si alternative: „La solicitarea scrisa a parintelui sau a tutorelui legal instituit al elevului de pana la 10 ani, respectiv la solicitarea scrisa a elevului de peste 10 ani, disciplina Religie poate fi inlocuita cu disciplina Educatie moral-religioasa“, se precizeaza la aliniatul 2 al aceluiasi articol de lege.
Parintii aleg confesiunea
De asemenea, „elevul, cu varsta de pana la 10 ani, cu acordul parintilor sau al tutorelui legal instituit, alege confesiunea si religia pentru studiu; elevii, in varsta de peste 10 ani, aleg singuri confesiunea si religia pentru studiu“. In consecinta, programa pentru aceasta disciplina va fi elaborata de catre Ministerul Educatiei in colaborare cu fiecare cult in parte. Totodata, potrivit viitoarei legi, cultele religioase recunoscute oficial de catre stat vor putea solicita autoritatilor locale organizarea unui invatamant teologic specific pregatirii personalului de cult, precum si activitati social-misionare a cultelor. Mai exact, „cultele religioase recunoscute oficial au dreptul de a infiinta si administra propriile unitati si institutii de invatamant, cu respectarea legislatiei in vigoare“.
Oricum, in conditii normale, prevederile legii care stipuleaza introducerea obligativitatii studiului religiei nu ar fi trebuit sa fie privite cu suspiciune sau ca o povara pentru elev. Numai ca tratamentul
superficial la care este supusa, in prezent, de catre toti „actorii“ implicati (elevi, parinti, administratii scolare, profesori) disciplina facultativa, religie, coroborat si cu iritantul „scandal al icoanelor“, poate crea premisele unui nou motiv de „razmerita ideologica“, o noua batalie in care se vor implica, de-a valma si pentru un procent electoral in plus
, o seama de „specialisti“ si „datatori cu parerea“. Asta, in detrimentul consistentei actului educational si al beneficiarilor, elevii, care vor fi saturati inainte de a gusta din aceasta disciplina de studiu.
„Consider ca studiul, ca dogma, nu trebuie sa-si gaseasca loc in spatiul scolar, ci trebuie sa se desfasoare pe langa lacasele diverselor culte. Totusi, consider ca obligativitatea studiului religiei nu va starni un scandal, insa va naste unele dispute intre clasa politica si o parte a societatii civile. Cat priveste obligativitatea introducerii studiului religiei in scoli, exista o solutie a Curtii Constitutionale care apreciaza «obligatoriu» drept «facultativ».
Renate Weber, presedinte Fundatia pentru o Societate Deschisa
„Pornind de la Andre Malraux, care a spus ca «secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc», introducerea obligatorie a relgiei in scoli este o necesitate pe care o sustinem si care nu face rau niciunui copil. Pentru ca, religia face bine oricui, in orice imprejurare“.
Catalin Croitoru, presedinte Federatia Educatiei Nationale
„Ar fi o decizie fireasca pentru ca in 15 ani de predare a religiei in scolile publice romanesti aceasta si-a dovedit contributia la formarea tinerei generatii. Ar fi bine, deoarece invatamantul nostru, ca si cel european, nu trebuie sa cultive inteligente reci, ci sa formeze persoane care sa tina cont de toate valorile care guverneaza o societate, inclusiv cele crestine”.
Pr. Costel Stoica,purtator de cuvânt al Patriarhiei Române
Ne pleaca profesorii!
In urma a mii de dascali care pleaca din invatamant raman elevi dezorientati. La aceeasi disciplina, ghinionistii au, anual, alt profesor. Dascalii pleaca spre scoli mai bune sau renunta pur si simplu la invatamant, in vreme ce elevii raman si, de cele mai multe ori, au de suferit.
Dupa ce se ataseaza de profesor si se obisnuiesc cu metoda de predare, in anul urmator sunt nevoiti s-o ia de la capat. Peste 30a dintre profesorii si invatatorii din scolile romanesti sunt suplinitori, iar majoritatea isi schimba anual locul de munca.
Pe langa acestia, 2.500-3.000 de dascali se muta de la o scoala la alta. Altii pleaca pur si simplu din invatamant. Numai anul trecut, 9.000 de profesori au renuntat la catedra si s-au indreptat spre slujbe mai bine platite.
Lacune in pregatirea elevilor
La Scoala 136, din Capitala, jumatate dintre invatatoare sunt suplinitoare. Ceea ce inseamna ca, anual, ele schimba institutia la care predau. „Rar se intampla sa stea la aceeasi clasa pentru doi-trei ani, iar acest lucru ii afecteaza pe cei mici. Atat psihic, pentru ca se ataseaza de ele, cat si din punctul de vedere al pregatirii”, spune Florentina Minciu, directoarea scolii. Institutia i-a pierdut recent pe titularii pe limbi moderne si muzica, acestia orientandu-se catre alte meserii. Iar in lipsa unui profesor de informatica, orele sunt predate de cel de matematica.
Prestigiul invatatoarei, mai mare decat al parintilor
Cei mai afectati de schimbarea dascalului sunt elevii din clasele primare, cei de gimnaziu fiind deja obisnuiti sa aiba mai multi profesori, crede psihologul Carmen Anghelescu, de la Centrul pentru Educatie si Dezvoltare Profesionala.
Pentru cei mici insa, doamna de la catedra este un semizeu. „Primii ani de scoala sunt extrem de importanti in viata unui copil. Invatatoarea preia, de multe ori, prestigiul parintilor, iar in ochii lui ea detine toate cunostintele, toate puterile”, explica psihologul.
Internetul, un lux pentru profesor
Dan Bogdan, un tanar aflat la inceput de cariera pedagogica, a renuntat dupa doi ani din cauza banilor. In 2003, cand a plecat din invatamant, avea un salariu de 330 de lei. „M-a durut sufletul sa-i las pe copii
, mai ales ca le eram si diriginte, iar cu un an in urma renuntase la ei si fostul diriginte, care s-a mutat la o agentie de turism”, spune Dan. Le-a cerut iertare elevilor si a plecat. „Baietelul meu crestea si nu mai faceam fata cu toate cheltuielile. Mi-a parut rau pentru ca-mi placea mult sa lucrez cu ei. Tinerii sunt ca un pamant moale pe care-l poti modela, si chiar acesta a fost motivul pentru care am intrat in invatamant”, isi aminteste el entuziasmul de la inceput.
Banii i-au dat dureri de cap si lui Daniel din Bistrita, fost profesor de biologie, care a renuntat la elevi pentru a lucra in domeniul transporturilor, in SUA. Aveam un salariu de 600 de lei, in conditiile in care predam la doua scoli, in doua sate diferite. Sa-mi pun internet acasa, cu 40 de lei pe luna, era un lux. Cand luam salariul ma intrebam: „Ce fac cu banii astia? Ma imbrac sau mananc?”. In opt luni petrecute in State a facut 14.000 de dolari, iar la intoarcerea in tara si-a luat definitiv gandul de la profesorat.
Fidelitatea vine dupa zece ani
Discipline ca limba engleza si informatica raman cel mai usor vaduvite de oameni la catedra. „Pentru ca niciun informatician nu sta pe un salariu de profesor”, explica Marian Banu, purtatorul de cuvant
al Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti. In general, cei care parasesc sistemul o fac in primii ani de predare, pentru ca nu se adapteaza sau gasesc slujbe mai bine platite. „Cine are peste zece ani in invatamant si si-a dat definitivatul, ramane. Pe la 35-40 de ani e cam greu sa iei viata
de la inceput”, precizeaza Banu.
Dascali in cautarea confortului
Cosmina B. a terminat Liceul Pedagogic in Targu-Mures in urma cu noua ani, iar de atunci a schimbat patru locuri de munca, in trei sate si un oras. Timp
de patru ani a fost invatatoare, altii doi educatoare, iar dupa terminarea facultatii - profesor de matematica, respectiv de informatica. A avansat, in timp, de la scoala de tara, cu conditii mizere, la Liceul „Papiu Ilarian”, cel mai bun din Targu-Mures. „Copiii se atasasera de mine, ma sunau dupa ce am plecat, imi spuneau ca le e dor si ma intrebau daca mai merg pe la ei, macar sa-i vad”, spune Cosmina. Si-a dorit insa un loc de munca mai bun, o scoala cu dotari si elevi motivati, asa ca si-a schimbat locul de munca de cate ori a fost nevoie pentru a avansa.
„Fiecare are dreptul la un anumit confort, care este prea putin garantat pentru cei tineri. Este normal ca ei sa-l caute, chiar daca acest lucru presupune schimbarea institutiei”, conchide psihologul Carmen Anghelescu.
Dupa bani
Dascali „fugiti” peste granite
O categorie aparte in randul profesorilor o reprezinta „dezertorii” temporari, adica cei care lasa catalogul pentru a munci in strainatate, apoi se intorc la catedra. Unii pleaca doar pentru perioada vacantei de vara, altii insa raman si in timpul anului scolar si sunt supliniti la catedra. Lucreaza in agricultura sau in alte domenii, cat sa-si stranga niste bani pe care nu i-ar putea economisi in tara nici in cativa ani. In Moldova, acest fenomen este des intalnit. De la inceputul acestui an scolar si pana acum, numai in judetul Iasi si-au depus cerere pentru concediu fara plata in acest scop peste o suta de dascali. Tarile spre care se indreapta majoritatea sunt: Italia, Spania, Anglia, Franta si Grecia.
Dupa ce se ataseaza de profesor si se obisnuiesc cu metoda de predare, in anul urmator sunt nevoiti s-o ia de la capat. Peste 30a dintre profesorii si invatatorii din scolile romanesti sunt suplinitori, iar majoritatea isi schimba anual locul de munca.
Pe langa acestia, 2.500-3.000 de dascali se muta de la o scoala la alta. Altii pleaca pur si simplu din invatamant. Numai anul trecut, 9.000 de profesori au renuntat la catedra si s-au indreptat spre slujbe mai bine platite.
Lacune in pregatirea elevilor
La Scoala 136, din Capitala, jumatate dintre invatatoare sunt suplinitoare. Ceea ce inseamna ca, anual, ele schimba institutia la care predau. „Rar se intampla sa stea la aceeasi clasa pentru doi-trei ani, iar acest lucru ii afecteaza pe cei mici. Atat psihic, pentru ca se ataseaza de ele, cat si din punctul de vedere al pregatirii”, spune Florentina Minciu, directoarea scolii. Institutia i-a pierdut recent pe titularii pe limbi moderne si muzica, acestia orientandu-se catre alte meserii. Iar in lipsa unui profesor de informatica, orele sunt predate de cel de matematica.
Prestigiul invatatoarei, mai mare decat al parintilor
Cei mai afectati de schimbarea dascalului sunt elevii din clasele primare, cei de gimnaziu fiind deja obisnuiti sa aiba mai multi profesori, crede psihologul Carmen Anghelescu, de la Centrul pentru Educatie si Dezvoltare Profesionala.
Pentru cei mici insa, doamna de la catedra este un semizeu. „Primii ani de scoala sunt extrem de importanti in viata unui copil. Invatatoarea preia, de multe ori, prestigiul parintilor, iar in ochii lui ea detine toate cunostintele, toate puterile”, explica psihologul.
Internetul, un lux pentru profesor
Dan Bogdan, un tanar aflat la inceput de cariera pedagogica, a renuntat dupa doi ani din cauza banilor. In 2003, cand a plecat din invatamant, avea un salariu de 330 de lei. „M-a durut sufletul sa-i las pe copii
, mai ales ca le eram si diriginte, iar cu un an in urma renuntase la ei si fostul diriginte, care s-a mutat la o agentie de turism”, spune Dan. Le-a cerut iertare elevilor si a plecat. „Baietelul meu crestea si nu mai faceam fata cu toate cheltuielile. Mi-a parut rau pentru ca-mi placea mult sa lucrez cu ei. Tinerii sunt ca un pamant moale pe care-l poti modela, si chiar acesta a fost motivul pentru care am intrat in invatamant”, isi aminteste el entuziasmul de la inceput.
Banii i-au dat dureri de cap si lui Daniel din Bistrita, fost profesor de biologie, care a renuntat la elevi pentru a lucra in domeniul transporturilor, in SUA. Aveam un salariu de 600 de lei, in conditiile in care predam la doua scoli, in doua sate diferite. Sa-mi pun internet acasa, cu 40 de lei pe luna, era un lux. Cand luam salariul ma intrebam: „Ce fac cu banii astia? Ma imbrac sau mananc?”. In opt luni petrecute in State a facut 14.000 de dolari, iar la intoarcerea in tara si-a luat definitiv gandul de la profesorat.
Fidelitatea vine dupa zece ani
Discipline ca limba engleza si informatica raman cel mai usor vaduvite de oameni la catedra. „Pentru ca niciun informatician nu sta pe un salariu de profesor”, explica Marian Banu, purtatorul de cuvant
al Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti. In general, cei care parasesc sistemul o fac in primii ani de predare, pentru ca nu se adapteaza sau gasesc slujbe mai bine platite. „Cine are peste zece ani in invatamant si si-a dat definitivatul, ramane. Pe la 35-40 de ani e cam greu sa iei viata
de la inceput”, precizeaza Banu.
Dascali in cautarea confortului
Cosmina B. a terminat Liceul Pedagogic in Targu-Mures in urma cu noua ani, iar de atunci a schimbat patru locuri de munca, in trei sate si un oras. Timp
de patru ani a fost invatatoare, altii doi educatoare, iar dupa terminarea facultatii - profesor de matematica, respectiv de informatica. A avansat, in timp, de la scoala de tara, cu conditii mizere, la Liceul „Papiu Ilarian”, cel mai bun din Targu-Mures. „Copiii se atasasera de mine, ma sunau dupa ce am plecat, imi spuneau ca le e dor si ma intrebau daca mai merg pe la ei, macar sa-i vad”, spune Cosmina. Si-a dorit insa un loc de munca mai bun, o scoala cu dotari si elevi motivati, asa ca si-a schimbat locul de munca de cate ori a fost nevoie pentru a avansa.
„Fiecare are dreptul la un anumit confort, care este prea putin garantat pentru cei tineri. Este normal ca ei sa-l caute, chiar daca acest lucru presupune schimbarea institutiei”, conchide psihologul Carmen Anghelescu.
Dupa bani
Dascali „fugiti” peste granite
O categorie aparte in randul profesorilor o reprezinta „dezertorii” temporari, adica cei care lasa catalogul pentru a munci in strainatate, apoi se intorc la catedra. Unii pleaca doar pentru perioada vacantei de vara, altii insa raman si in timpul anului scolar si sunt supliniti la catedra. Lucreaza in agricultura sau in alte domenii, cat sa-si stranga niste bani pe care nu i-ar putea economisi in tara nici in cativa ani. In Moldova, acest fenomen este des intalnit. De la inceputul acestui an scolar si pana acum, numai in judetul Iasi si-au depus cerere pentru concediu fara plata in acest scop peste o suta de dascali. Tarile spre care se indreapta majoritatea sunt: Italia, Spania, Anglia, Franta si Grecia.
Control inopinat contra cost
Impunerea unor tarife cuprinse intre 0,005 si cinci euro pentru fiecare animal controlat de inspectorii Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) a provocat ieri proteste si din partea companiilor care activeaza in industria carnii. Aceasta dupa ce, saptamana trecuta, autoritatile se confruntasera cu contestari din partea patronilor din industria viei si vinului.
Conducerea Asociatiei Romane a Carnii (ARC) sustine ca ordinul ANSVA care se refera la controlul efectuat de inspectorii Autoritatii in unitatile din sectorul produselor alimentare
de origine animala ar putea avea drept consecinta chiar scumpirea artificiala a alimentelor.
Actul normativ stabileste ca abatoarele, unitatile de transare a carnii, firmele de procesare a carnii si laptelui, precum si cele care produc peste si produse
din peste trebuie sa achite tarifele pentru controale, in baza unui contract.
“O schema 100% romaneasca”
“Ordinul 11 incearca sa prelungeasca si dupa aderare o schema ciudata, 100% romaneasca, de percepere de biruri. Contractul-tip prevede obligatia prestatorului de a incasa bani si a beneficiarului de a plati, in caz contrar nu poate functiona. Controlul oficial in orice tara normala inseamna ca inspectorul viziteaza periodic, neanuntat, unitatile, constata situatia si, la nevoie, impune sanctiuni si masuri corective”, au declarat ieri oficialii ARC.
Totodata, producatorii din industria alimentara sustin ca ANSVA a programat negocieri privind ordinul cu patronatele de profil luni, 12 februarie, desi actul a aparut deja in Monitorul Oficial, pe 7 februarie.
Potrivit presedintelui ARC, Sorin Minea, ordinul “nu are nici o legatura” cu regulamentul european pe care il transpune, iar tarifele stabilite sunt peste cele practicate in spatiul comunitar. El a precizat ca patronatele aveau o serie de observatii privind ordinul, cum ar fi plata unui tarif pentru fiecare control, si nu in functie de cantitate sau acceptarea prezentei permanente a unui medic
veterinar in abatoare, dar nu si in unitatile de procesare.
Posibile disponibilizari
Aplicarea actului normativ, pe langa influentele asupra pretului final al produselor si asupra profiturilor companiilor de profil, ar putea avea si efecte negative in plan social, avertizeaza presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara, Dragos Frumosu.
“Daca ordinul se va aplica in forma sa actuala, automat vor creste costurile de productie si, implicit, produsele romanesti nu vor mai putea face fata concurentei celor din import. Astfel, patronii vor fi nevoiti sa recurga la disponibilizari de personal”, spune Frumosu. El a precizat ca, in nici un caz, obligativitatea controalelor sanitar-veterinare nu se justifica in cazul unei fabrici de zahar sau de bere, de exemplu.
Atat sindicatele, cat si patronatele au propus, inca din luna decembrie a anului trecut, o serie de modificari ale actului normativ, care insa nu au fost luate in seama de autoritati. “Nu este exclus ca, tot intr-un demers comun cu patronatele din domeniu, sa solicitam schimbarea presedintelui ANSVA”, a concluzionat liderul sindical.
ANSVA sustine ca nu are bani
Ordinul este contestat si de patronatele din industria laptelui, dar si de reprezentantii producatorilor din alte sectoare vizate. Obiectii similare au fost ridicate si de companiile din industria vinului, care au actionat in instanta ANSVSA pentru un ordin care stabilea tarifele in cazul unitatilor din sectorul non-animal (bere, vin, margarina, panificatie).
Presedintele ANSVA, Marian Avram, a replicat ca tarifele impuse firmelor din industria alimentara pentru controale ar putea fi eliminate daca vor fi asigurate de la bugetul de stat sumele pentru plata celor 260 de inspectori implicati in aceasta activitate. “Noi am facut o cerere oficiala la premier ca Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor sa angajeze un numar de 260 de inspectori care sa efectueze aceste controale si sa fie platiti de la bugetul de stat. Înca nu am primit un raspuns oficial, dar, daca se va aproba, atunci tarifele pe care le platesc producatorii ar putea fi eliminate”, a spus Avram.
In cursul zilei de astazi, ne-a declarat Avram, vor avea loc consultari cu reprezentantii patronatelor pe tema prevederilor actului normativ. “Toate posibilitatile sunt deschise”, a afirmat el, intrebat fiind daca, in ultima instanta, ar fi dispus sa modifice ordinul. Totusi, presedintele ANSVA sustine in continuare ca actul normativ este in conformitate cu reglementarile europene in domeniu.
Patronatele din industria alimentara au solicitat retragerea imediata a actului normativ si rediscutarea acestuia. În acest sens, reprezentantii Federatiei Patronale Romane din Industria Alimentara (Romalimenta) au transmis scrisori ministrului Agriculturii, Dan Motreanu, premierului Calin Popescu Tariceanu si presedintelui ANSVSA, Marian Avram.
“Ne vom adresa, la nevoie, justitiei si forurilor europene, pentru ca ANSVSA sa intre in legalitate”, a mai spus Minea.
Conducerea Asociatiei Romane a Carnii (ARC) sustine ca ordinul ANSVA care se refera la controlul efectuat de inspectorii Autoritatii in unitatile din sectorul produselor alimentare
de origine animala ar putea avea drept consecinta chiar scumpirea artificiala a alimentelor.
Actul normativ stabileste ca abatoarele, unitatile de transare a carnii, firmele de procesare a carnii si laptelui, precum si cele care produc peste si produse
din peste trebuie sa achite tarifele pentru controale, in baza unui contract.
“O schema 100% romaneasca”
“Ordinul 11 incearca sa prelungeasca si dupa aderare o schema ciudata, 100% romaneasca, de percepere de biruri. Contractul-tip prevede obligatia prestatorului de a incasa bani si a beneficiarului de a plati, in caz contrar nu poate functiona. Controlul oficial in orice tara normala inseamna ca inspectorul viziteaza periodic, neanuntat, unitatile, constata situatia si, la nevoie, impune sanctiuni si masuri corective”, au declarat ieri oficialii ARC.
Totodata, producatorii din industria alimentara sustin ca ANSVA a programat negocieri privind ordinul cu patronatele de profil luni, 12 februarie, desi actul a aparut deja in Monitorul Oficial, pe 7 februarie.
Potrivit presedintelui ARC, Sorin Minea, ordinul “nu are nici o legatura” cu regulamentul european pe care il transpune, iar tarifele stabilite sunt peste cele practicate in spatiul comunitar. El a precizat ca patronatele aveau o serie de observatii privind ordinul, cum ar fi plata unui tarif pentru fiecare control, si nu in functie de cantitate sau acceptarea prezentei permanente a unui medic
veterinar in abatoare, dar nu si in unitatile de procesare.
Posibile disponibilizari
Aplicarea actului normativ, pe langa influentele asupra pretului final al produselor si asupra profiturilor companiilor de profil, ar putea avea si efecte negative in plan social, avertizeaza presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara, Dragos Frumosu.
“Daca ordinul se va aplica in forma sa actuala, automat vor creste costurile de productie si, implicit, produsele romanesti nu vor mai putea face fata concurentei celor din import. Astfel, patronii vor fi nevoiti sa recurga la disponibilizari de personal”, spune Frumosu. El a precizat ca, in nici un caz, obligativitatea controalelor sanitar-veterinare nu se justifica in cazul unei fabrici de zahar sau de bere, de exemplu.
Atat sindicatele, cat si patronatele au propus, inca din luna decembrie a anului trecut, o serie de modificari ale actului normativ, care insa nu au fost luate in seama de autoritati. “Nu este exclus ca, tot intr-un demers comun cu patronatele din domeniu, sa solicitam schimbarea presedintelui ANSVA”, a concluzionat liderul sindical.
ANSVA sustine ca nu are bani
Ordinul este contestat si de patronatele din industria laptelui, dar si de reprezentantii producatorilor din alte sectoare vizate. Obiectii similare au fost ridicate si de companiile din industria vinului, care au actionat in instanta ANSVSA pentru un ordin care stabilea tarifele in cazul unitatilor din sectorul non-animal (bere, vin, margarina, panificatie).
Presedintele ANSVA, Marian Avram, a replicat ca tarifele impuse firmelor din industria alimentara pentru controale ar putea fi eliminate daca vor fi asigurate de la bugetul de stat sumele pentru plata celor 260 de inspectori implicati in aceasta activitate. “Noi am facut o cerere oficiala la premier ca Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor sa angajeze un numar de 260 de inspectori care sa efectueze aceste controale si sa fie platiti de la bugetul de stat. Înca nu am primit un raspuns oficial, dar, daca se va aproba, atunci tarifele pe care le platesc producatorii ar putea fi eliminate”, a spus Avram.
In cursul zilei de astazi, ne-a declarat Avram, vor avea loc consultari cu reprezentantii patronatelor pe tema prevederilor actului normativ. “Toate posibilitatile sunt deschise”, a afirmat el, intrebat fiind daca, in ultima instanta, ar fi dispus sa modifice ordinul. Totusi, presedintele ANSVA sustine in continuare ca actul normativ este in conformitate cu reglementarile europene in domeniu.
Patronatele din industria alimentara au solicitat retragerea imediata a actului normativ si rediscutarea acestuia. În acest sens, reprezentantii Federatiei Patronale Romane din Industria Alimentara (Romalimenta) au transmis scrisori ministrului Agriculturii, Dan Motreanu, premierului Calin Popescu Tariceanu si presedintelui ANSVSA, Marian Avram.
“Ne vom adresa, la nevoie, justitiei si forurilor europene, pentru ca ANSVSA sa intre in legalitate”, a mai spus Minea.
O bucuresteanca de 104 ani asteapta de doi ani sa i se recalculeze pensia
O bucuresteanca de 104 ani asteapta de doi ani ca functionarii Casei de pensii sa-i recalculeze o pensie de urmas jalnica, de 148 de lei noi. Probabil ca acest caz ar fi fost ingropat daca, la cei 104 ani ai ei, Maria Dumitriu n-ar avea mintea la fel de limpede ca a unui om de-abia iesit la pensie. S-a incapatanat sa i se faca dreptate si, cu ajutorul fiicelor, a facut memorii peste memorii pe la Casa de pensii a sectorului 1. Din 2005 si pana acum, nici unul dintre functionarii Casei nu s-a obosit macar sa-i trimita un raspuns, daramite sa-i mai dea si dreptul cuvenit.
"Am trimis-o pe fiica mea la Casa. Prima data i-au raspuns sa astepte ca se rezolva. Dar au trecut cateva luni si nu s-a rezolvat nimic. Am trimis-o si a doua oara. I s-a raspuns cam la fel. De fiecare data a stat cateva ore la coada, in inghesuiala mare. Ultima data a cerut sa mearga in audienta la una dintre sefe. Dupa ce a asteptat vreo cinci ore in picioare, intre oameni care nici macar nu stateau la coada, ci incercau sa intre buluc cu totii, tot n-a reusit sa intre. Normal, ar fi trebuit sa reuseasca fiindca in ziua aceea stabilise ca primeste 90 de persoane, iar fata mea avea bon de ordine cu numarul 75. In toti acesti ani, nici nu mai stiu cat de multe revizuiri de cereri a depus. Ca sa va faceti o idee, medicamentele
mele din fiecare luna sunt mult mai scumpe decat pensia. Daca n-ar fi fetele mele, nu stiu din ce as trai", spune batrana. Suparata ca de fiecare data trebuie sa se intoarca din strainatate ca sa-i imboldeasca pe functionari sa-si faca treaba, ultima data fiica nu s-a mai dus la Casa de pensii, ci direct la Ministerul Muncii. A cerut o audienta la ministrul Gheorghe Barbu, dar functionarele de acolo s-au pus de-a curmezisiul. N-a reusit sa treaca de registratura. In loc sa plece cu problema rezolvata, a plecat doar cu un numar de inregistrare in traista, ca dovada ca a batut si-n poarta Ministerului.
Ca si cum n-ar fi fost de ajuns ca si-au batut joc de batrana de 104 ani, functionarii Casei de pensii sector 1 i-au "ciupit" din drepturi si celeilalte fiice ale sale, Mihaela Dumitriu, de 70 de ani. Femeia si-a petrecut intreaga viata
studiind - a facut Facultatea de Medicina, a predat si a fost si doctor in stiinte medicale. Conform legii, ar trebui sa primeasca cateva sute de mii de lei in plus
la pensie pentru faptul ca are studii superioare. Ca si in cazul mamei sale, pana acum n-a primit nici un leu. "Si eu tot bat drumurile Casei de pensii din 2005. La fel, si eu am tot cerut reveniri asupra cererilor anterioare, dar nu s-a intamplat nimic. A fost chiar hilar odata, ca o fata de la ghiseu m-a trimis acasa spunandu-mi sa stau linistita ca in doua saptamani primesc banii acasa, retroactiv. N-am primit nimic", s-a plans Mihaela Dumitriu. Batranele spun ca toate astea s-ar fi intamplat fiindca, in febra mutarilor anterioare, echipa de recalculare de la Casa de pensii ar fi ratacit saci intregi cu dosare, printre care s-ar fi aflat si ale lor.
Intrebati cum s-a putut ca acele doua batrane sa fie duse cu zaharelul atata timp
, sefii echipei de recalculare au ridicat din umeri. Au promis, numai, ca cele doua probleme vor fi rezolvate cat mai repede: mama isi va primi pensia recalculata, plus banii din urma, iar fiica va primi si ea banii retroactiv. Culmea ironiei, in urma recalcularii, mama a obtinut un punctaj foarte bun.
"Am trimis-o pe fiica mea la Casa. Prima data i-au raspuns sa astepte ca se rezolva. Dar au trecut cateva luni si nu s-a rezolvat nimic. Am trimis-o si a doua oara. I s-a raspuns cam la fel. De fiecare data a stat cateva ore la coada, in inghesuiala mare. Ultima data a cerut sa mearga in audienta la una dintre sefe. Dupa ce a asteptat vreo cinci ore in picioare, intre oameni care nici macar nu stateau la coada, ci incercau sa intre buluc cu totii, tot n-a reusit sa intre. Normal, ar fi trebuit sa reuseasca fiindca in ziua aceea stabilise ca primeste 90 de persoane, iar fata mea avea bon de ordine cu numarul 75. In toti acesti ani, nici nu mai stiu cat de multe revizuiri de cereri a depus. Ca sa va faceti o idee, medicamentele
mele din fiecare luna sunt mult mai scumpe decat pensia. Daca n-ar fi fetele mele, nu stiu din ce as trai", spune batrana. Suparata ca de fiecare data trebuie sa se intoarca din strainatate ca sa-i imboldeasca pe functionari sa-si faca treaba, ultima data fiica nu s-a mai dus la Casa de pensii, ci direct la Ministerul Muncii. A cerut o audienta la ministrul Gheorghe Barbu, dar functionarele de acolo s-au pus de-a curmezisiul. N-a reusit sa treaca de registratura. In loc sa plece cu problema rezolvata, a plecat doar cu un numar de inregistrare in traista, ca dovada ca a batut si-n poarta Ministerului.
Ca si cum n-ar fi fost de ajuns ca si-au batut joc de batrana de 104 ani, functionarii Casei de pensii sector 1 i-au "ciupit" din drepturi si celeilalte fiice ale sale, Mihaela Dumitriu, de 70 de ani. Femeia si-a petrecut intreaga viata
studiind - a facut Facultatea de Medicina, a predat si a fost si doctor in stiinte medicale. Conform legii, ar trebui sa primeasca cateva sute de mii de lei in plus
la pensie pentru faptul ca are studii superioare. Ca si in cazul mamei sale, pana acum n-a primit nici un leu. "Si eu tot bat drumurile Casei de pensii din 2005. La fel, si eu am tot cerut reveniri asupra cererilor anterioare, dar nu s-a intamplat nimic. A fost chiar hilar odata, ca o fata de la ghiseu m-a trimis acasa spunandu-mi sa stau linistita ca in doua saptamani primesc banii acasa, retroactiv. N-am primit nimic", s-a plans Mihaela Dumitriu. Batranele spun ca toate astea s-ar fi intamplat fiindca, in febra mutarilor anterioare, echipa de recalculare de la Casa de pensii ar fi ratacit saci intregi cu dosare, printre care s-ar fi aflat si ale lor.
Intrebati cum s-a putut ca acele doua batrane sa fie duse cu zaharelul atata timp
, sefii echipei de recalculare au ridicat din umeri. Au promis, numai, ca cele doua probleme vor fi rezolvate cat mai repede: mama isi va primi pensia recalculata, plus banii din urma, iar fiica va primi si ea banii retroactiv. Culmea ironiei, in urma recalcularii, mama a obtinut un punctaj foarte bun.
Ce iti garanteaza un bilet de avion
Pretul biletului de avion include, pe linga transport, dreptul de a cere companiei aeriene despagubiri pentru aproape orice inconvenient legat de zbor.
Ce faci insa daca o vacanta se transforma intr-un cosmar pentru ca nu mai ai bagaje din vina companiei aeriene? Sau daca pierzi un contract de afaceri din cauza ca nu a ajuns la timp
cursa aeriana?
Vicepresedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism din Romania, Malin Malineanu, a fost de acord sa ne serveasca drept „ghid“.
„«Primul-ajutor» il primesti de la Biroul bagaje pierdute existent in orice aeroport, iar o eventuala plingere se poate formula si catre reprezentanta din aeroport a companiei aeriene“, ofera Malineanu alternativa la indemina turistului ramas fara haine. Oficialul ANAT adauga ca, daca zborul e anulat, reprezentantii companiei aeriene vor indruma pasagerii si ii vor realoca pe alte curse ale aceleiasi companii sau catre zborurile altei companii aeriene.
Daca ai pierdut zborul din vina ta, responsabilitatea iti revine. „In acest caz nefericit, foarte important este tipul biletului, iar daca este unul cu conditii flexibile, pasagerul va avea acces fara cheltuieli suplimentare la alte solutii de zbor catre destinatia dorita“, pledeaza Malineanu, care adauga ca, in cazul unui bilet restrictionat sau nerambursabil, pasagerul va trebui sa acopere costul suplimentar al ajungerii la destinatie, neputind pretinde despagubiri companiei.
Ai racit din cauza ca te-ai intors cu avionul de la Palma de Mallorca sau te-ai ars cu mincarea servita in avion? „In aceste cazuri putin probabile, avind in vedere indelungata experienta a operatorilor aerieni, plingerea se formuleaza catre personalul insotitor de bord, iar apoi, in lipsa unei solutionari favorabile, catre compania aeriana“, explica Malineanu.
Ce trebuie sa stii
Cunoasterea conditiilor de calatorie - biletul de avion, itinerar, obligatii - este esentiala daca nu vrei sa fii surprins neplacut ca pasager de avion. „Esentiale pentru orice pasager sint intelegerea conditiilor, regulilor si eventualelor restrictii speciale aplicabile tipului de bilet de avion cumparat, si mai ales faptul ca, odata primit biletul, pasagerul intra in raport direct cu compania aeriana, aceasta fiind responsabila pentru derularea zborului“, mai explica vicepresedinte ANAT, Malin Malineanu.
Cristian Curus, editor al site-ului www.airclicks.net, surprinde un alt aspect, si anume interesul predominant pentru achizitionarea unui bilet ieftin care presupune si asumarea, de catre pasager, a unei serii de riscuri.
„Marea problema, pe care am sesizat-o in rindul calatorilor, este ca nu cunosc conditiile biletelor pe care le achizitioneaza. Ei sint incintati, in majoritatea cazurilor, de pretul final foarte mic, care poate fi chiar de 50 de euro pentru un zbor dus-intors. In cazul unor evenimente neplacute pasagerul poate intimpina o serie de restrictii care nu convin. Compania aeriana nu are nici o vina daca pasagerii nu au citit aceste conditii inainte de cumpararea biletului pentru ca ea a pus la dispozitie (n.r. - pe site ori in agentie, sau atasat biletului) conditiile de calatorie“, explica Cristian Curus.
Acesta spune ca pe fondul necunoasterii acestor reguli apar si neintelegeri intre pasager si companie. „Am auzit de multe ori pasageri care vor da in judecata companiile, dar acest lucru s-a intimplat destul de rar“, incheie editorul www.airclicks.net. Pentru a evita eventuale surprize neplacute ulterior cumpararii, pasagerii trebuie sa ia cunostinta de conditiile generale de rezervare si vinzare, de restrictiile impuse de tipul de bilet cumparat, inclusiv cele referitoare la bagaje, sa se prezinte la aeroport si la imbarcare in limitele orare indicate, sa aiba asupra sa biletul si actele necesare calatoriei, sa respecte normele de securitate existente pe aeroporturi si in aeronave si indicatiile date de personalul de bord.
Banii putini nu cumpara servicii
Trebuie stiut ca fiecare companie aeriana are propriile-i conditii de calatorie si ca exista mai multe clase tarifare ale biletelor. „Majoritatea companiilor aeriene traditionale au trei clase majore de tarifare: Economy/Coach, Business si First Class, iar fiecare astfel de clasa cuprinde o serie de subclase. Cu cit tarifele sint mai mici, cu atit intilnim mai multe restrictii legate de schimbarea itinerarului - zile de zbor, numarul cursei - sau schimbarea de nume“, argumenteaza Cristian Curus.
Cu alte cuvinte, tarifele promotionale presupun si o serie de restrictii, mergindu-se pe principiul ca, daca platesti putin, beneficiezi de mai putin. La polul opus se afla subclasele F (First Class) sau J (Business Class Premium) care au cele mai mari tarife, dar permit orice schimbare gratuit.
* Dezavantajele zborului low-cost
In cazul companiilor low-cost, care vind bilete ieftine, supuse claselor tarifare Economy/Coach, lucrurile stau putin diferit. „O companie low-cost impune o serie de taxe pe care clientii sa le plateasca pentru schimbarea de nume, de data sau de ruta. Pentru unele tarife nu este permisa nici un fel de modificare, nici macar contra cost“, atrage atentia Cristian Curus.
Editorul specializat in monitorizarea companiilor aeriene incheie: „De retinut este si amanuntul ca, daca un pasager doreste sa schimbe datele de calatorie si gaseste un tarif mai mare decit cel platit, i se va solicita si plata diferentei de tarif, pe linga o taxa fixa pentru efectuarea schimbarii“.
Ce faci insa daca o vacanta se transforma intr-un cosmar pentru ca nu mai ai bagaje din vina companiei aeriene? Sau daca pierzi un contract de afaceri din cauza ca nu a ajuns la timp
cursa aeriana?
Vicepresedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism din Romania, Malin Malineanu, a fost de acord sa ne serveasca drept „ghid“.
„«Primul-ajutor» il primesti de la Biroul bagaje pierdute existent in orice aeroport, iar o eventuala plingere se poate formula si catre reprezentanta din aeroport a companiei aeriene“, ofera Malineanu alternativa la indemina turistului ramas fara haine. Oficialul ANAT adauga ca, daca zborul e anulat, reprezentantii companiei aeriene vor indruma pasagerii si ii vor realoca pe alte curse ale aceleiasi companii sau catre zborurile altei companii aeriene.
Daca ai pierdut zborul din vina ta, responsabilitatea iti revine. „In acest caz nefericit, foarte important este tipul biletului, iar daca este unul cu conditii flexibile, pasagerul va avea acces fara cheltuieli suplimentare la alte solutii de zbor catre destinatia dorita“, pledeaza Malineanu, care adauga ca, in cazul unui bilet restrictionat sau nerambursabil, pasagerul va trebui sa acopere costul suplimentar al ajungerii la destinatie, neputind pretinde despagubiri companiei.
Ai racit din cauza ca te-ai intors cu avionul de la Palma de Mallorca sau te-ai ars cu mincarea servita in avion? „In aceste cazuri putin probabile, avind in vedere indelungata experienta a operatorilor aerieni, plingerea se formuleaza catre personalul insotitor de bord, iar apoi, in lipsa unei solutionari favorabile, catre compania aeriana“, explica Malineanu.
Ce trebuie sa stii
Cunoasterea conditiilor de calatorie - biletul de avion, itinerar, obligatii - este esentiala daca nu vrei sa fii surprins neplacut ca pasager de avion. „Esentiale pentru orice pasager sint intelegerea conditiilor, regulilor si eventualelor restrictii speciale aplicabile tipului de bilet de avion cumparat, si mai ales faptul ca, odata primit biletul, pasagerul intra in raport direct cu compania aeriana, aceasta fiind responsabila pentru derularea zborului“, mai explica vicepresedinte ANAT, Malin Malineanu.
Cristian Curus, editor al site-ului www.airclicks.net, surprinde un alt aspect, si anume interesul predominant pentru achizitionarea unui bilet ieftin care presupune si asumarea, de catre pasager, a unei serii de riscuri.
„Marea problema, pe care am sesizat-o in rindul calatorilor, este ca nu cunosc conditiile biletelor pe care le achizitioneaza. Ei sint incintati, in majoritatea cazurilor, de pretul final foarte mic, care poate fi chiar de 50 de euro pentru un zbor dus-intors. In cazul unor evenimente neplacute pasagerul poate intimpina o serie de restrictii care nu convin. Compania aeriana nu are nici o vina daca pasagerii nu au citit aceste conditii inainte de cumpararea biletului pentru ca ea a pus la dispozitie (n.r. - pe site ori in agentie, sau atasat biletului) conditiile de calatorie“, explica Cristian Curus.
Acesta spune ca pe fondul necunoasterii acestor reguli apar si neintelegeri intre pasager si companie. „Am auzit de multe ori pasageri care vor da in judecata companiile, dar acest lucru s-a intimplat destul de rar“, incheie editorul www.airclicks.net. Pentru a evita eventuale surprize neplacute ulterior cumpararii, pasagerii trebuie sa ia cunostinta de conditiile generale de rezervare si vinzare, de restrictiile impuse de tipul de bilet cumparat, inclusiv cele referitoare la bagaje, sa se prezinte la aeroport si la imbarcare in limitele orare indicate, sa aiba asupra sa biletul si actele necesare calatoriei, sa respecte normele de securitate existente pe aeroporturi si in aeronave si indicatiile date de personalul de bord.
Banii putini nu cumpara servicii
Trebuie stiut ca fiecare companie aeriana are propriile-i conditii de calatorie si ca exista mai multe clase tarifare ale biletelor. „Majoritatea companiilor aeriene traditionale au trei clase majore de tarifare: Economy/Coach, Business si First Class, iar fiecare astfel de clasa cuprinde o serie de subclase. Cu cit tarifele sint mai mici, cu atit intilnim mai multe restrictii legate de schimbarea itinerarului - zile de zbor, numarul cursei - sau schimbarea de nume“, argumenteaza Cristian Curus.
Cu alte cuvinte, tarifele promotionale presupun si o serie de restrictii, mergindu-se pe principiul ca, daca platesti putin, beneficiezi de mai putin. La polul opus se afla subclasele F (First Class) sau J (Business Class Premium) care au cele mai mari tarife, dar permit orice schimbare gratuit.
* Dezavantajele zborului low-cost
In cazul companiilor low-cost, care vind bilete ieftine, supuse claselor tarifare Economy/Coach, lucrurile stau putin diferit. „O companie low-cost impune o serie de taxe pe care clientii sa le plateasca pentru schimbarea de nume, de data sau de ruta. Pentru unele tarife nu este permisa nici un fel de modificare, nici macar contra cost“, atrage atentia Cristian Curus.
Editorul specializat in monitorizarea companiilor aeriene incheie: „De retinut este si amanuntul ca, daca un pasager doreste sa schimbe datele de calatorie si gaseste un tarif mai mare decit cel platit, i se va solicita si plata diferentei de tarif, pe linga o taxa fixa pentru efectuarea schimbarii“.
Preşedintele Putin îşi încheie turneul în Orientul Apropiat
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin îşi încheie turneul în trei ţări din Orientul Apropiat, considerate aliate ale Statelor Unite.
După vizita de duminică din Arabia Saudită, preşedintele Putin s-a aflat în Qatar, iar luni se întâlneşte cu monarhul Iordaniei, la Amman.
Este pentru prima dată când un şef de stat din Rusia vizitează cele trei ţări.
Principalul scop al acestei vizite este întărirea relaţiilor economice, în special în domeniul energiei
, precum şi a celor militare.
Preşedintele Putin va discuta marţi cu regele Iordaniei, Abdullah al doilea, despre procesul de pace în Orientul Apropiat şi despre criza din Irak.
Domnul Putin se va întâlni şi cu preşedintele palestinian Mahmoud Abbas, aflat în aceste zile la Amman.
Cât priveşte opririle anterioare, în Arabia Saudită şi Qatar, acestea au avut mai degrabă o însemnătate economică.
La Riad, preşedintele Putin a declarat, la o întâlnire cu oameni de afaceri saudiţi, că Rusia şi Arabia Saudită, trebuie să lucreze împreună pentru producerea resurselor energetice de care are nevoie economia mondială în ascensiune.
"Ştim foarte bine cât de rapid se dezvoltă economia mondială şi de câtă energie e nevoie", a spus preşedintele Putin.
Pe de altă parte, strângerea relaţiilor dintre Qatar şi Rusia s-ar putea dovedi profitabilă de ambele părţi, devreme ce în Qatar, sub pământ, se află o uriaşă rezervă de gaze naturale
.
În perioada comunistă, Rusia avea relaţii strânse cu Orientul Apropiat.
Influenţa Moscovei în regiune avea însă să se deterioreze odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice.
După vizita de duminică din Arabia Saudită, preşedintele Putin s-a aflat în Qatar, iar luni se întâlneşte cu monarhul Iordaniei, la Amman.
Este pentru prima dată când un şef de stat din Rusia vizitează cele trei ţări.
Principalul scop al acestei vizite este întărirea relaţiilor economice, în special în domeniul energiei
, precum şi a celor militare.
Preşedintele Putin va discuta marţi cu regele Iordaniei, Abdullah al doilea, despre procesul de pace în Orientul Apropiat şi despre criza din Irak.
Domnul Putin se va întâlni şi cu preşedintele palestinian Mahmoud Abbas, aflat în aceste zile la Amman.
Cât priveşte opririle anterioare, în Arabia Saudită şi Qatar, acestea au avut mai degrabă o însemnătate economică.
La Riad, preşedintele Putin a declarat, la o întâlnire cu oameni de afaceri saudiţi, că Rusia şi Arabia Saudită, trebuie să lucreze împreună pentru producerea resurselor energetice de care are nevoie economia mondială în ascensiune.
"Ştim foarte bine cât de rapid se dezvoltă economia mondială şi de câtă energie e nevoie", a spus preşedintele Putin.
Pe de altă parte, strângerea relaţiilor dintre Qatar şi Rusia s-ar putea dovedi profitabilă de ambele părţi, devreme ce în Qatar, sub pământ, se află o uriaşă rezervă de gaze naturale
.
În perioada comunistă, Rusia avea relaţii strânse cu Orientul Apropiat.
Influenţa Moscovei în regiune avea însă să se deterioreze odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Hetz, arma secreta israeliana impotriva balisticii iraniene
Responsabilii cu securitatea Israelului, marii generali si sefii serviciilor
speciale, s-au aflat ieri noapte in buncherul subpamantean unde in fata unui ecran urias au urmarit experimentarea unei noi arme secrete israeliene: racheta "Hetz" de interceptare balistica. Dupa ce obiectivul fusese localizat, a fost pus in functiune sistemul balistic de interceptare si de distrugere a rachetei inamice aflate in zbor.
Amir Buhbut, analistul militar al cotidianului ebraic "Maariv" citeaza un responsabil militar care i-a dezvaluit ca avusese loc cea de-a 15 experienta cu aceasta arma. Cand "perdomanta. -ul" a pulverizat racheta inamica cu greu cei de fata si-au retinut bucuria. Un responsabil militar i-a dezvalui lui Amir Buhbut, analistul militar al cotidianului "Maariv" ca in acea noapte avusese loc cea de-a 15 experienta cu aceasta arma super-performanta. Multe miliarde de dolari si cunostintele unei armate de oameni de stiinta si ingineri evrei, si nu numai, au pus umarul la reusita.
Incercarile israeliene de a inventa si a construi o arma capabila sa intercepteze si sa distruga rachetele dusmane in zbor, pe traseul lor balistic, inca departe de a intra in spatiul atmosferic al Israelului, au fost prioritare din momentul in care iranienii au dezvoltat rachetele de tip "Shihab", capabile sa transporte ogive chimice si nucleare. Dupa cativa ani de travaliu si destule experiente esuate, in sfarsit se inregistreaza o reusita notabila. Cu atat mai mult cu cat experienta a avut loc in toiul noptii. Trecusera doar noua zile dupa ce sirienii experimentasera o racheta ruseasca "Scud", imbunatatita de nord-coreeni, cu o raza de actiune de 700 km. "Hetz" este un raspuns nu numai impotriva "Scud"-urilor" siriene, dar mai ales impotriva noilor rachete balistice iraniene
"Shihab 3".
Banii au venit din SUA
Miliardele de dolari necesare proiectului "Hetz" au venit din Statele Unite, dar creierul este evreiesc, spune unul din specialistii armelor balistice israeliene. A existat si o colaborare militara israeliano-americana in realizarea experientei de ieri noapte. Strategia actuala de aparare a spatiului israelian se bizuie pe combinarea sistemelor de rachete americane "Patriot" si israeliene "Hetz". Ierusalimul a solicitat Statelor Unite un numar sporit de baterii "Patriot", din cele super-perfectionate, de tip "Pack 3", precum si sistemele de aparare antibalistic THAD, apreciate a fi "minunea tehnologiei militare". Pentagonul spune ca THAD nu e inca operational, dar se pare ca adevarul e altul. Oricum, in urmatorii doi ani, Israel va fi prima tara din lume care va poseda, in afara Statelor Unite aceasta arma senzationala. Generalul Dani Milo, comandantul fortelor anti-aeriene, a declarat: "In experimentul militar de ieri noapte am inaintat mult, reusita este pur israeliana." S-a aflat ca, in cursul experimentului, au fost folosite doua baterii "Hetz", o racheta a fost lansata in directia "rachetei inamice", cea de-a doua a devenit "bodyguardul" actiunii, lansand o a doua racheta, catre "inamic". Ambele rachete au lovit "racheta inamica" si au distrus-o. Actiunea s-a desfasurat in toiul noptii pentru a se verifica capacitatea de lupta in conditii dificile. De obicei, asemenea experimente militare intra sub incidenta cenzurii, nu ajung sa fie mediatizate. De aceasta data, imediat dupa reusita experimentului, amanuntele au ajuns in mass-media israelieane si internationale. Cineva trebuia sa afle de noua arma israeliana.
speciale, s-au aflat ieri noapte in buncherul subpamantean unde in fata unui ecran urias au urmarit experimentarea unei noi arme secrete israeliene: racheta "Hetz" de interceptare balistica. Dupa ce obiectivul fusese localizat, a fost pus in functiune sistemul balistic de interceptare si de distrugere a rachetei inamice aflate in zbor.
Amir Buhbut, analistul militar al cotidianului ebraic "Maariv" citeaza un responsabil militar care i-a dezvaluit ca avusese loc cea de-a 15 experienta cu aceasta arma. Cand "perdomanta. -ul" a pulverizat racheta inamica cu greu cei de fata si-au retinut bucuria. Un responsabil militar i-a dezvalui lui Amir Buhbut, analistul militar al cotidianului "Maariv" ca in acea noapte avusese loc cea de-a 15 experienta cu aceasta arma super-performanta. Multe miliarde de dolari si cunostintele unei armate de oameni de stiinta si ingineri evrei, si nu numai, au pus umarul la reusita.
Incercarile israeliene de a inventa si a construi o arma capabila sa intercepteze si sa distruga rachetele dusmane in zbor, pe traseul lor balistic, inca departe de a intra in spatiul atmosferic al Israelului, au fost prioritare din momentul in care iranienii au dezvoltat rachetele de tip "Shihab", capabile sa transporte ogive chimice si nucleare. Dupa cativa ani de travaliu si destule experiente esuate, in sfarsit se inregistreaza o reusita notabila. Cu atat mai mult cu cat experienta a avut loc in toiul noptii. Trecusera doar noua zile dupa ce sirienii experimentasera o racheta ruseasca "Scud", imbunatatita de nord-coreeni, cu o raza de actiune de 700 km. "Hetz" este un raspuns nu numai impotriva "Scud"-urilor" siriene, dar mai ales impotriva noilor rachete balistice iraniene
"Shihab 3".
Banii au venit din SUA
Miliardele de dolari necesare proiectului "Hetz" au venit din Statele Unite, dar creierul este evreiesc, spune unul din specialistii armelor balistice israeliene. A existat si o colaborare militara israeliano-americana in realizarea experientei de ieri noapte. Strategia actuala de aparare a spatiului israelian se bizuie pe combinarea sistemelor de rachete americane "Patriot" si israeliene "Hetz". Ierusalimul a solicitat Statelor Unite un numar sporit de baterii "Patriot", din cele super-perfectionate, de tip "Pack 3", precum si sistemele de aparare antibalistic THAD, apreciate a fi "minunea tehnologiei militare". Pentagonul spune ca THAD nu e inca operational, dar se pare ca adevarul e altul. Oricum, in urmatorii doi ani, Israel va fi prima tara din lume care va poseda, in afara Statelor Unite aceasta arma senzationala. Generalul Dani Milo, comandantul fortelor anti-aeriene, a declarat: "In experimentul militar de ieri noapte am inaintat mult, reusita este pur israeliana." S-a aflat ca, in cursul experimentului, au fost folosite doua baterii "Hetz", o racheta a fost lansata in directia "rachetei inamice", cea de-a doua a devenit "bodyguardul" actiunii, lansand o a doua racheta, catre "inamic". Ambele rachete au lovit "racheta inamica" si au distrus-o. Actiunea s-a desfasurat in toiul noptii pentru a se verifica capacitatea de lupta in conditii dificile. De obicei, asemenea experimente militare intra sub incidenta cenzurii, nu ajung sa fie mediatizate. De aceasta data, imediat dupa reusita experimentului, amanuntele au ajuns in mass-media israelieane si internationale. Cineva trebuia sa afle de noua arma israeliana.
America si-a distrus Turnurile Gemene
La mai bine de cinci ani de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 a fost lansat, pe Internet, un film documentar cu o durata de 90 de minute, realizat de trei amatori care "au indoieli serioase privind versiunea oficiala" asupra tragicelor evenimente. Documentarul "Loose Change" (Schimbare de neoprit) - care acuza Administratia Bush "de neglijenta criminala, in cel mai bun caz" - a fost vizionat deja pe Internet de 100 de milioane de persoane, la care se adauga alte 50 de milioane din 12 tari care l-au vazut la televizor. Nu e deci de mirare de ce, conform unui recent sondaj realizat de cotidianul "The New York Times", 75% din americani suspecteaza Guvernul SUA "ca ascunde adevarul asupra evenimentelor din 11 septembrie". Nu se cunosc foarte multe date despre cei trei realizatori ai documentarului "Loose Change", cu exceptia faptului ca nici unul dintre ei nu are peste 30 de ani, ca unul a fost militar de cariera care "a parasit armata deziluzionat" si un altul a fost student la o scoala de operatorie de film. Se mai stie ca filmul - care pe linga statistici si fotografii "capturate" de pe Internet, cuprinde si relatari ale martorilor oculari si ale unor experti in aeronautica, explozibili, constructii, metalurgie etc - a fost realizat pe calculator cu un buget extrem de modest, "cheltuielile de productie" nedepasind 3000 de dolari SUA (2250 euro). Realizatorii "primului blockbuster difuzat pe Internet" s-au "lasat inspirati" de recent aparuta carte "Noul Pearl Harbour" a profesorului de istorie si filozofie David Ray Griffin de la universitatea Teologica Claremont din California. Ca si profesorul Griffin, cei trei autori ai documentarului pun oficialitatilor americane citeva intrebari extrem de incomode, care, pina in prezent, nu au primit nici un raspuns.
Unde au fost avioanele de interceptare?
Primul semn de intrebare se refera la procedura standard in cazuri de piraterie aeriana: "De ce avioanele deturnate de teroristi nu au fost interceptate de avioane de vinatoare?". Intr-adevar, incetineala cu care au reactionat autoritatile este cel putin stranie, sint de parere autorii filmului. "Cursa 11", care a vizat Turnurile Gemene, ar fi putut fi imediat interceptata de aparatele F-15 stationate la baza aeriana Mc Guire din New Jersey. Acestea ar fi putut ajunge la World Trade Center in numai trei minute(!). Ele au ramas insa la sol, pentru misiunea de interceptare fiind preferate avioanele de vinatoare ale bazei aeriene din Cape Cod, situata la 300 de km distanta. Mai mult, pilotilor li s-a ordonat sa nu depaseasca viteza de 300 km/h (viteza maxima a unui F-15 fiind de aproape 1500 de km/h), ca si cum s-ar fi doit ca avioanele sa ajunga la fata locului cu 11 minute prea tirziu. Un scenariu asemanator s-a petrecut in cazul "Zborului 77" al aceleiasi companii American Airlines, care, conform versiunii oficiale, a lovit sediul Pentagonului. Intrebarea numarul doi ar fi deci "de ce nu au fost folosite avioanele de vinatoare stationate la baza Aeriana Andrews, situata la numai 16 km de Washington, ci au fost preferate cele de la Langley, Virginia, baza aeriana situata la 160 de km de Pentagon"?
Fuselaj vaporizat?
"Cursa 77" mai ridica si alte semne de intrebare. Prima "ciudatenie" ar fi cum de s-a permis unui personaj atit de dubios ca Hani Hanjour (cel ce a pilotat avionul "destinat" Pentagonului) sa ia lectii de pilotaj chiar in SUA? Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, conducerea respectivei scoli de pilotaj a vrut in repetate rinduri sa-l "exmatriculeze" din cauza "crasei sale incompetente", dar i s-a interzis. De ce? Si, daca Hani Hanjour era un pilot atit de prost, cum ar fi putut el coduce un aparat Boeing 757 de 47,32 de metri lungime, inalt de 13,5 metri, cu o anvergura de 38 de metri si cintarind 120 de tone fara incarcatura (deci extrem de greu de manevrat) cu o asemenea precizie, incit a lovit o aripa a Pentagonului? Dupa impact, concluzia raportului oficial a fost ca "din cauza imensei temperaturi degajate in timpul
impactului, fuselajul avionului s-a vaporizat in intregime, nelasind nici un fel de resturi metalice". Atunci cum de au putut fi identificate "cu precizie" 184 dintre cele 189 de cadavre gasite in cladirea Pentagonului, stiut fiind faptul ca temperatura necesara pentru a vaporiza un corp omenesc (materie organica) este cu mult mai mica decit cea necesara in cazul unui avion (construit din duraluminiu, titan si otel inoxidabil)? Sau cum, se mai intreaba realizatorii documentarului, un avion de asemenea dimensiuni putea produce o gaura de numai 4,8 metri in diametru?
Cum de s-au prabusit Gemenii?
Nici "ipoteza oficiala" ca Turnurile Gemene de la World Trede Center s-ar fi prabusit in urma topirii structurii de rezistenta - de otel - nu sta in picioare. Orice inginer metalurgist stie ca otelul se topeste la peste 1500 de grade Celsius, iar un inginer constructor sau un fizician stie ca temperatura maxima degajata intr-un incendiu, fie el si provocat de impactul cu un avion cu rezervoarele pline de kerosen, nu depaseste cu mult 900 de grade Celsius. Atunci cum de s-au prabusit Gemenii? Si, in sfirsit, de ce inainte de 11 septembrie 2001 actiunile American Airlines au fost tranzactionate si rastranzactionate la Bursa (in New York si nu numai), iar mai multe persoane, ramase necunoscute, au facut avere mizind pe o scadere brusca si drastica a cursului acestora? Dupa atitea intrebari, autorii documentarului fac trimitere la "operatiunea Northwoods", planuita in timpul Administratiei Kennedy. Pe scurt, dosarul Northwoods cuprindea scenariul simularii unor atacuri teroriste pe teritoriul american, care ar fi fost ulterior atribuite lui Fidel Castro, ceea ce ar fi permis apoi invadarea Cubei comuniste. Iar cei trei tineri americani sint convinsi ca acelasi scenariu a fost aplicat si in cazul atacurilor din 11 septembrie 2001.
Unde au fost avioanele de interceptare?
Primul semn de intrebare se refera la procedura standard in cazuri de piraterie aeriana: "De ce avioanele deturnate de teroristi nu au fost interceptate de avioane de vinatoare?". Intr-adevar, incetineala cu care au reactionat autoritatile este cel putin stranie, sint de parere autorii filmului. "Cursa 11", care a vizat Turnurile Gemene, ar fi putut fi imediat interceptata de aparatele F-15 stationate la baza aeriana Mc Guire din New Jersey. Acestea ar fi putut ajunge la World Trade Center in numai trei minute(!). Ele au ramas insa la sol, pentru misiunea de interceptare fiind preferate avioanele de vinatoare ale bazei aeriene din Cape Cod, situata la 300 de km distanta. Mai mult, pilotilor li s-a ordonat sa nu depaseasca viteza de 300 km/h (viteza maxima a unui F-15 fiind de aproape 1500 de km/h), ca si cum s-ar fi doit ca avioanele sa ajunga la fata locului cu 11 minute prea tirziu. Un scenariu asemanator s-a petrecut in cazul "Zborului 77" al aceleiasi companii American Airlines, care, conform versiunii oficiale, a lovit sediul Pentagonului. Intrebarea numarul doi ar fi deci "de ce nu au fost folosite avioanele de vinatoare stationate la baza Aeriana Andrews, situata la numai 16 km de Washington, ci au fost preferate cele de la Langley, Virginia, baza aeriana situata la 160 de km de Pentagon"?
Fuselaj vaporizat?
"Cursa 77" mai ridica si alte semne de intrebare. Prima "ciudatenie" ar fi cum de s-a permis unui personaj atit de dubios ca Hani Hanjour (cel ce a pilotat avionul "destinat" Pentagonului) sa ia lectii de pilotaj chiar in SUA? Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, conducerea respectivei scoli de pilotaj a vrut in repetate rinduri sa-l "exmatriculeze" din cauza "crasei sale incompetente", dar i s-a interzis. De ce? Si, daca Hani Hanjour era un pilot atit de prost, cum ar fi putut el coduce un aparat Boeing 757 de 47,32 de metri lungime, inalt de 13,5 metri, cu o anvergura de 38 de metri si cintarind 120 de tone fara incarcatura (deci extrem de greu de manevrat) cu o asemenea precizie, incit a lovit o aripa a Pentagonului? Dupa impact, concluzia raportului oficial a fost ca "din cauza imensei temperaturi degajate in timpul
impactului, fuselajul avionului s-a vaporizat in intregime, nelasind nici un fel de resturi metalice". Atunci cum de au putut fi identificate "cu precizie" 184 dintre cele 189 de cadavre gasite in cladirea Pentagonului, stiut fiind faptul ca temperatura necesara pentru a vaporiza un corp omenesc (materie organica) este cu mult mai mica decit cea necesara in cazul unui avion (construit din duraluminiu, titan si otel inoxidabil)? Sau cum, se mai intreaba realizatorii documentarului, un avion de asemenea dimensiuni putea produce o gaura de numai 4,8 metri in diametru?
Cum de s-au prabusit Gemenii?
Nici "ipoteza oficiala" ca Turnurile Gemene de la World Trede Center s-ar fi prabusit in urma topirii structurii de rezistenta - de otel - nu sta in picioare. Orice inginer metalurgist stie ca otelul se topeste la peste 1500 de grade Celsius, iar un inginer constructor sau un fizician stie ca temperatura maxima degajata intr-un incendiu, fie el si provocat de impactul cu un avion cu rezervoarele pline de kerosen, nu depaseste cu mult 900 de grade Celsius. Atunci cum de s-au prabusit Gemenii? Si, in sfirsit, de ce inainte de 11 septembrie 2001 actiunile American Airlines au fost tranzactionate si rastranzactionate la Bursa (in New York si nu numai), iar mai multe persoane, ramase necunoscute, au facut avere mizind pe o scadere brusca si drastica a cursului acestora? Dupa atitea intrebari, autorii documentarului fac trimitere la "operatiunea Northwoods", planuita in timpul Administratiei Kennedy. Pe scurt, dosarul Northwoods cuprindea scenariul simularii unor atacuri teroriste pe teritoriul american, care ar fi fost ulterior atribuite lui Fidel Castro, ceea ce ar fi permis apoi invadarea Cubei comuniste. Iar cei trei tineri americani sint convinsi ca acelasi scenariu a fost aplicat si in cazul atacurilor din 11 septembrie 2001.
Secretele lui Chirac
La sfarsitul mandatului sau, presedintele francez, Jacques Chirac, renunta la armura sa dezvaluind secrete despre viata
lui privata si politica, intr-o carte-interviu. Saptamanalul "Marianne" a publicat cateva dintre confesiunile lui.
In "Necunoscutul de la Elysee", de Pierre Pean, care va aparea maine, in Franta, Chirac vorbeste pentru prima data despre "analfabetismul" sau cultural. "Mi-am spus : putin imi pasa, am domeniul meu personal si n-are nimic daca presa, din ratiuni politice, isi mai baga picioarele butucanoase in gradina mea", a rabufnit presedintele.
ANOREXICA MINTAL
Chirac a dezvaluit si "drama vietii" sale - fiica sa, Laurence. "Am o fata, care era foarte inteligenta, draguta, dar care, la 15 ani, s-a imbolnavit de anorexie mintala. Am incercat, cu oameni binevoitori, sa ii gasim ceva de lucru, chiar si fara salariu ... dar nu s-a putut face nimic", s-a confesat el.
NEGRI DE NIMIC
Presedintele francez a criticat vehement si colonizarea. Evocandu-i pe africani, el a afirmat ca, "dupa ce li s-a furat tot", de la cultura si bogatii pana la mana de lucru, "acum li se fura si inteligenta, ademenindu-i cu burse de studii". Dar cei care s-au folosit de ei spun si astazi ca "negrii nu sunt buni de nimic!...", a continuat el. In ceea ce priveste luptele politice, Chirac a sarit cu diatribe neobisnuite: "Ma doare-n cot de un Sarkozy sau de oricare altul ca el ... ma doare-n cot de o multime de chestii"...
RASFATAT DE FEMEI
Afemeiat notoriu, Chirac a cotit-o abil, recunoscand doar ca "nu a detestat femeile". Dar, "nici eu nu am abuzat de ele vreodata", a continuat el, referindu-se la nemultumirea sotiei sale, Bernadette, ca "femeile au roit intotdeauna in jurul lui". Familist convins, de altfel, Chirac i-a recunoscut nevestei sale "meritul extraordinar" de a fi stiut intotdeauna "cum sa faca sa nu-i afecteze cariera si ascensiunea barfele de tot felul, de la cele politice, pana la cele legate de viata privata".
lui privata si politica, intr-o carte-interviu. Saptamanalul "Marianne" a publicat cateva dintre confesiunile lui.
In "Necunoscutul de la Elysee", de Pierre Pean, care va aparea maine, in Franta, Chirac vorbeste pentru prima data despre "analfabetismul" sau cultural. "Mi-am spus : putin imi pasa, am domeniul meu personal si n-are nimic daca presa, din ratiuni politice, isi mai baga picioarele butucanoase in gradina mea", a rabufnit presedintele.
ANOREXICA MINTAL
Chirac a dezvaluit si "drama vietii" sale - fiica sa, Laurence. "Am o fata, care era foarte inteligenta, draguta, dar care, la 15 ani, s-a imbolnavit de anorexie mintala. Am incercat, cu oameni binevoitori, sa ii gasim ceva de lucru, chiar si fara salariu ... dar nu s-a putut face nimic", s-a confesat el.
NEGRI DE NIMIC
Presedintele francez a criticat vehement si colonizarea. Evocandu-i pe africani, el a afirmat ca, "dupa ce li s-a furat tot", de la cultura si bogatii pana la mana de lucru, "acum li se fura si inteligenta, ademenindu-i cu burse de studii". Dar cei care s-au folosit de ei spun si astazi ca "negrii nu sunt buni de nimic!...", a continuat el. In ceea ce priveste luptele politice, Chirac a sarit cu diatribe neobisnuite: "Ma doare-n cot de un Sarkozy sau de oricare altul ca el ... ma doare-n cot de o multime de chestii"...
RASFATAT DE FEMEI
Afemeiat notoriu, Chirac a cotit-o abil, recunoscand doar ca "nu a detestat femeile". Dar, "nici eu nu am abuzat de ele vreodata", a continuat el, referindu-se la nemultumirea sotiei sale, Bernadette, ca "femeile au roit intotdeauna in jurul lui". Familist convins, de altfel, Chirac i-a recunoscut nevestei sale "meritul extraordinar" de a fi stiut intotdeauna "cum sa faca sa nu-i afecteze cariera si ascensiunea barfele de tot felul, de la cele politice, pana la cele legate de viata privata".
Avortul, legalizat in Portugalia
Portugalia va legaliza avortul chiar daca prezenta la referendumul organizat duminica pe aceasta tema a fost sub pragul necesar de 50%, a declarat premierul socialist Jose Socrates, citat de BBC News.
Datele oferite de autoritatile portugheze arata ca prezenta la urne a fost de doar 40%, dar ca 59,3% dintre cei care au votat au sustinut o schimbare a legilor curente - printre cele mai restrictive din Europa in materie de avorturi. Asta in ciuda protestelor conduse de reprezentantii opozitiei conservatoare si de cei ai Bisericii Catolice.
Propunerea sustinuta de participantii la referendum permite femeilor sa opereze un avort pana in maximum a zecea saptamana de sarcina. In prezent, avorturile sunt permise doar in cazul violurilor, in cazul in care sarcina reprezinta o amenintare la sanatatea mamei sau daca fatul prezinta anomalii foarte grave. Legea mai are nevoie de votul parlamentului, un pas relativ usor multumita majoritatii pe care se bazeaza premierul Socrates.
Datele oferite de autoritatile portugheze arata ca prezenta la urne a fost de doar 40%, dar ca 59,3% dintre cei care au votat au sustinut o schimbare a legilor curente - printre cele mai restrictive din Europa in materie de avorturi. Asta in ciuda protestelor conduse de reprezentantii opozitiei conservatoare si de cei ai Bisericii Catolice.
Propunerea sustinuta de participantii la referendum permite femeilor sa opereze un avort pana in maximum a zecea saptamana de sarcina. In prezent, avorturile sunt permise doar in cazul violurilor, in cazul in care sarcina reprezinta o amenintare la sanatatea mamei sau daca fatul prezinta anomalii foarte grave. Legea mai are nevoie de votul parlamentului, un pas relativ usor multumita majoritatii pe care se bazeaza premierul Socrates.
Traian Ungureanu si Sever Voinescu, ambasadori pe Axa
Traian Ungureanu si Sever Voinescu, editorialisti la „Cotidianul“, sint propusi ambasadori la Londra, respectiv Washington.
Surse guvernamentale au confirmat ieri ca Sever Voinescu si Traian Ungureanu au fost propusi de ministrul de Externe pentru posturile de ambasador al Romaniei la Washington, respectiv Londra, propunerea aflindu-se in momentul de fata pe masa premierului Calin Popescu Tariceanu.
Procedura
Daca este avizata de prim-ministru, numirea celor doi in functiile de ambasadori ai Romaniei trebuie aprobata de presedintele Traian Basescu, apoi se cere avizul consultativ al Comisiilor reunite de politica externa ale Parlamentului, care ii audiaza pe viitorii ambasadori. Memorandumul de numire in functie se intoarce la presedintele Romaniei, care semneaza un decret prezidential, iar acesta, la final, trebuie contrasemnat de premier.
Cele mai „grele“ posturi
Avind in vedere relatiile privilegiate pe care presedintele Basescu doreste sa le aiba cu „Axa strategica“ Londra-Washington, posturile din cele doua capitale sint de o importanta deosebita. De aceea, in mod normal, aici sint numiti diplomati de cariera, cu experienta bogata si perceputi favorabil de partenerii din cele doua state. Avind in vedere complexitatea politicii americane, de pilda, unui ambasador la Washington ii ia cel putin doi ani sa invete toate „trucurile“ si sa isi faca relatii pentru a avea intrare la greii administratiei SUA. Prin urmare, este preferat de obicei un diplomat care a mai detinut posturi in SUA. Acum citeva luni, favoritul parea sa fie Mihnea Motoc, seful reprezentantei romane la ONU (New York). La rindul sau, fostul ambasador Sorin Ducaru a venit la Washington tot de la misiunea de pe linga ONU, anterior fiind adjunct al ambasadorului roman in SUA, Mircea Geoana.
Ambasadori fara experienta
Traian Ungureanu a fost redactor la BBC Londra, sectia romana, iar in prezent este corespondent Realitatea TV in Marea Britanie si editorialist la „Cotidianul“. El a refuzat sa comenteze in vreun fel informatia privind numirea sa la post.
Sever Voinescu, editorialist la „Cotidianul“ si la saptaminalul „Dilema Veche“, a fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe si consul general al Romaniei la Chicago (Statele Unite) intre 2000 si 2003. El a recunoscut doar ca au avut loc discutii pe tema posibilei sale desemnari drept ambasador.
Suspans prelungit
Postul de la Washington este vacant de anul trecut, cind ambasadorului Sorin Ducaru i-a expirat mandatul si a fost numit la conducerea misiunii permanente a tarii noastre pe linga NATO. Si la Londra lipseste de ceva timp
ambasadorul, de cind, in vara, a fost rechemat Dan Ghibernea, care nu s-a remarcat prin performante profesionale deosebite cit timp a detinut postul din capitala britanica.
Surse guvernamentale au confirmat ieri ca Sever Voinescu si Traian Ungureanu au fost propusi de ministrul de Externe pentru posturile de ambasador al Romaniei la Washington, respectiv Londra, propunerea aflindu-se in momentul de fata pe masa premierului Calin Popescu Tariceanu.
Procedura
Daca este avizata de prim-ministru, numirea celor doi in functiile de ambasadori ai Romaniei trebuie aprobata de presedintele Traian Basescu, apoi se cere avizul consultativ al Comisiilor reunite de politica externa ale Parlamentului, care ii audiaza pe viitorii ambasadori. Memorandumul de numire in functie se intoarce la presedintele Romaniei, care semneaza un decret prezidential, iar acesta, la final, trebuie contrasemnat de premier.
Cele mai „grele“ posturi
Avind in vedere relatiile privilegiate pe care presedintele Basescu doreste sa le aiba cu „Axa strategica“ Londra-Washington, posturile din cele doua capitale sint de o importanta deosebita. De aceea, in mod normal, aici sint numiti diplomati de cariera, cu experienta bogata si perceputi favorabil de partenerii din cele doua state. Avind in vedere complexitatea politicii americane, de pilda, unui ambasador la Washington ii ia cel putin doi ani sa invete toate „trucurile“ si sa isi faca relatii pentru a avea intrare la greii administratiei SUA. Prin urmare, este preferat de obicei un diplomat care a mai detinut posturi in SUA. Acum citeva luni, favoritul parea sa fie Mihnea Motoc, seful reprezentantei romane la ONU (New York). La rindul sau, fostul ambasador Sorin Ducaru a venit la Washington tot de la misiunea de pe linga ONU, anterior fiind adjunct al ambasadorului roman in SUA, Mircea Geoana.
Ambasadori fara experienta
Traian Ungureanu a fost redactor la BBC Londra, sectia romana, iar in prezent este corespondent Realitatea TV in Marea Britanie si editorialist la „Cotidianul“. El a refuzat sa comenteze in vreun fel informatia privind numirea sa la post.
Sever Voinescu, editorialist la „Cotidianul“ si la saptaminalul „Dilema Veche“, a fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe si consul general al Romaniei la Chicago (Statele Unite) intre 2000 si 2003. El a recunoscut doar ca au avut loc discutii pe tema posibilei sale desemnari drept ambasador.
Suspans prelungit
Postul de la Washington este vacant de anul trecut, cind ambasadorului Sorin Ducaru i-a expirat mandatul si a fost numit la conducerea misiunii permanente a tarii noastre pe linga NATO. Si la Londra lipseste de ceva timp
ambasadorul, de cind, in vara, a fost rechemat Dan Ghibernea, care nu s-a remarcat prin performante profesionale deosebite cit timp a detinut postul din capitala britanica.
Traian Basescu vrea sa convoace el referendum
Presedintele se gandeste sa lase parlamentul in ofsaid si sa ceara organizarea plebiscitului pe tema demiterii sale.
Presedintele Traian Basescu se gandeste sa ceara el insusi organizarea unui referendum privind demiterea sa, inainte ca parlamentul sa finalizeze demersurile in acest sens. Maine dupa-amiaza, seful statului va veni in fata parlamentului cu o declaratie vizand "probleme actuale legate de politica interna a Romaniei".
In ultima perioada, relatiile presedinte-parlament s-au tensionat foarte tare, dupa ce Basescu i-a acuzat pe unii parlamentari ca "fac legi pentru infractori". Sedinta de astazi se anunta exploziva, deoarece Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, a anuntat ca va face un scandal mai mare decat cel de la condamnarea comunismului.
Negocieri la telefon
Prezenta presedintelui Basescu in plenul parlamentului maine, la ora 17.00, a fost decisa dupa o serie de consultari telefonice ale sefului statului cu presedintii celor doua Camere ale parlamentului, Nicolae Vacaroiu si Bogdan Olteanu.
Potrivit unui comunicat al Administratiei Prezidentiale, mesajul
presedintelui va cuprinde "probleme actuale legate de politica interna a Romaniei", fara a face o alta precizare. Initial, Basescu dorea sa se adreseze parlamentului astazi la pranz, insa conducerea Legislativului i-a respins cererea.
Sefii celor doua Camere au fost mandatati sa-i comunice in scris optiunea parlamentului si sa-i ceara acestuia sa precizeze si tema pe care doreste sa o abordeze.
Decizia conducerii parlamentului a fost luata la propunerea PSD, cu 21 de voturi pentru si 3 impotriva, ale reprezentantilor PD, fiind motivata de faptul ca marti senatorii planificasera discutarea motiunii anti-Macovei initiata de PC, PSD si PRM.
Liberalii au votat alaturi de opozitie pentru amanarea cu o zi a mesajului prezidential. In sedinta conducerii parlamentului, democratul Cristian Radulescu a afirmat ca presdintele nu vine pentru lucruri neimportante.
"Nu o sa-l banuim pe presedinte ca o sa vina si o sa bata campii pe cine stie ce nimicuri, in afara dominantei politice. Daca se va intampla asa... (vociferari) populatia si cu noi, prima data, il vom sanctiona fiindca nu stie sa identifice problemele politice adevarate si pierde timpul
nostru si al natiunii cu tampenii". "Daca vorbeste trei ore, ce faceti, il dati afara din partid?", i-a replicat ironic Crin Antonescu.
Intoarcerea la popor
Surse parlamentare sustin ca Traian Basescu se gandeste sa fenteze demersurile parlamentarilor in privinta suspendarii sale din functie, nefiind exclus ca seful statului sa ceara el insusi organizarea unui referendum privind demiterea sa, fara a mai fi nevoie de suspendarea lui din functie. Sursele citate sustin ca aceasta strategie a fost analizata in PD.
Valabilitatea unui astfel de demers este insa discutabila. Potrivit Constitutiei, presedintele, dupa consultarea parlamentului, poate consulta poporul pe probleme de interes national, iar demiterea sa poate fi considerata una dintre ele, sustin sursele citate.
Cu toate acestea, Legea referendumului limiteaza sfera temelor considerate de interes national, demiterea sefului statului nefiind una dintre ele. Or, tocmai aceasta limitare este contestata de Traian Basescu.
Pe de alta parte, Constitutia, dar si legea, incadreaza distinct referendumul pentru demiterea presedintelui, fiind nevoie ca o cerere de suspendare sa fie supusa aprobarii parlamentului care sa se pronunte cu votul majoritatii. Procedura fiind parcursa, seful statului este suspendat din functie, iar referendumul pentru demiterea sa convocat in 30 de zile.
Un argument al presedintelui ar fi insa ca si pentru convocarea unui referendum pe probleme de interes national parlamentul trebuie sa se pronunte cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor.
BOICOT
Vadim anunta balamuc in parlament
Presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a anuntat ca formatiunea sa se pregateste sa faca din nou scandal in plenul parlamentului, in timp ce presedintele isi va prezenta mesajul. Asta pentru ca, spune C.V. Tudor, el detine informatii potrivit carora Traian Basescu ar intentiona sa anunte dizolvarea parlamentului.
"Eu mai am informatii, erau valabile la nivelul zilei de sambata, dar cu un om imprevizibil ca Traian Basescu nu poti sa fii sigur niciodata, ca el vrea sa o ia inaintea parlamentului si sa anunte dizolvarea parlamentului, impotriva legilor, impotriva legii fundamentale", a spus el.
"Daca va face provocarile pe care le cunoastem, la sedinta de miercuri sau de joi, scandalul va fi la cub fata de ce a fost in 18 decembrie 2006 si eu ii promit ca ii aduc o camasa de forta si o seringa mare cu care il vom calma. Daca nu e zdravan la cap, sa se duca la Balaceanca", a spus Vadim.
LEGEA BERII
Valeriu Tabara: "Basescu a cazut in plasa marilor producatori"
Democratii au decis ieri sa-l sanctioneze pe deputatul Alexandru Mocanu, considerat autorul moral al "legii pentru infractori" semnalate de presedintele Traian Basescu. Pedepsirea lui Mocanu cade in sarcina Comisiei de Etica si Litigii a PD, sesizata de conducerea partidului, care a apreciat ca legea berii a fost introdusa in parlament pe "usa din dos".
Cat ii priveste pe parlamentarii democrati are au votat cot la cot cu PSD si PRM pentru stergerea datoriilor micilor berari (Radu Dragus, Gratiela Iordache, Mircea Man si Petru Movila), acestia scapa nesanctionati pentru ca, sustine Emil Boc, au facut-o "fara sa-si dea seama".
Mai mult, deputatul PD Valeriu Tabara, fost ministru al agriculturii, se numara printre cei mai mari sustinatori ai legii criticate de Basescu. "S-a facut atata propaganda in presa impotriva acestui proiect si cred ca in spatele acesteia stau marii producatori care au bani de reclama. Eu cred ca presedintele Basescu a cazut in plasa marilor producatori", mai spune Tabara. (Clarice Dinu, Ino Ardelean)
Presedintele Traian Basescu se gandeste sa ceara el insusi organizarea unui referendum privind demiterea sa, inainte ca parlamentul sa finalizeze demersurile in acest sens. Maine dupa-amiaza, seful statului va veni in fata parlamentului cu o declaratie vizand "probleme actuale legate de politica interna a Romaniei".
In ultima perioada, relatiile presedinte-parlament s-au tensionat foarte tare, dupa ce Basescu i-a acuzat pe unii parlamentari ca "fac legi pentru infractori". Sedinta de astazi se anunta exploziva, deoarece Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, a anuntat ca va face un scandal mai mare decat cel de la condamnarea comunismului.
Negocieri la telefon
Prezenta presedintelui Basescu in plenul parlamentului maine, la ora 17.00, a fost decisa dupa o serie de consultari telefonice ale sefului statului cu presedintii celor doua Camere ale parlamentului, Nicolae Vacaroiu si Bogdan Olteanu.
Potrivit unui comunicat al Administratiei Prezidentiale, mesajul
presedintelui va cuprinde "probleme actuale legate de politica interna a Romaniei", fara a face o alta precizare. Initial, Basescu dorea sa se adreseze parlamentului astazi la pranz, insa conducerea Legislativului i-a respins cererea.
Sefii celor doua Camere au fost mandatati sa-i comunice in scris optiunea parlamentului si sa-i ceara acestuia sa precizeze si tema pe care doreste sa o abordeze.
Decizia conducerii parlamentului a fost luata la propunerea PSD, cu 21 de voturi pentru si 3 impotriva, ale reprezentantilor PD, fiind motivata de faptul ca marti senatorii planificasera discutarea motiunii anti-Macovei initiata de PC, PSD si PRM.
Liberalii au votat alaturi de opozitie pentru amanarea cu o zi a mesajului prezidential. In sedinta conducerii parlamentului, democratul Cristian Radulescu a afirmat ca presdintele nu vine pentru lucruri neimportante.
"Nu o sa-l banuim pe presedinte ca o sa vina si o sa bata campii pe cine stie ce nimicuri, in afara dominantei politice. Daca se va intampla asa... (vociferari) populatia si cu noi, prima data, il vom sanctiona fiindca nu stie sa identifice problemele politice adevarate si pierde timpul
nostru si al natiunii cu tampenii". "Daca vorbeste trei ore, ce faceti, il dati afara din partid?", i-a replicat ironic Crin Antonescu.
Intoarcerea la popor
Surse parlamentare sustin ca Traian Basescu se gandeste sa fenteze demersurile parlamentarilor in privinta suspendarii sale din functie, nefiind exclus ca seful statului sa ceara el insusi organizarea unui referendum privind demiterea sa, fara a mai fi nevoie de suspendarea lui din functie. Sursele citate sustin ca aceasta strategie a fost analizata in PD.
Valabilitatea unui astfel de demers este insa discutabila. Potrivit Constitutiei, presedintele, dupa consultarea parlamentului, poate consulta poporul pe probleme de interes national, iar demiterea sa poate fi considerata una dintre ele, sustin sursele citate.
Cu toate acestea, Legea referendumului limiteaza sfera temelor considerate de interes national, demiterea sefului statului nefiind una dintre ele. Or, tocmai aceasta limitare este contestata de Traian Basescu.
Pe de alta parte, Constitutia, dar si legea, incadreaza distinct referendumul pentru demiterea presedintelui, fiind nevoie ca o cerere de suspendare sa fie supusa aprobarii parlamentului care sa se pronunte cu votul majoritatii. Procedura fiind parcursa, seful statului este suspendat din functie, iar referendumul pentru demiterea sa convocat in 30 de zile.
Un argument al presedintelui ar fi insa ca si pentru convocarea unui referendum pe probleme de interes national parlamentul trebuie sa se pronunte cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor.
BOICOT
Vadim anunta balamuc in parlament
Presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a anuntat ca formatiunea sa se pregateste sa faca din nou scandal in plenul parlamentului, in timp ce presedintele isi va prezenta mesajul. Asta pentru ca, spune C.V. Tudor, el detine informatii potrivit carora Traian Basescu ar intentiona sa anunte dizolvarea parlamentului.
"Eu mai am informatii, erau valabile la nivelul zilei de sambata, dar cu un om imprevizibil ca Traian Basescu nu poti sa fii sigur niciodata, ca el vrea sa o ia inaintea parlamentului si sa anunte dizolvarea parlamentului, impotriva legilor, impotriva legii fundamentale", a spus el.
"Daca va face provocarile pe care le cunoastem, la sedinta de miercuri sau de joi, scandalul va fi la cub fata de ce a fost in 18 decembrie 2006 si eu ii promit ca ii aduc o camasa de forta si o seringa mare cu care il vom calma. Daca nu e zdravan la cap, sa se duca la Balaceanca", a spus Vadim.
LEGEA BERII
Valeriu Tabara: "Basescu a cazut in plasa marilor producatori"
Democratii au decis ieri sa-l sanctioneze pe deputatul Alexandru Mocanu, considerat autorul moral al "legii pentru infractori" semnalate de presedintele Traian Basescu. Pedepsirea lui Mocanu cade in sarcina Comisiei de Etica si Litigii a PD, sesizata de conducerea partidului, care a apreciat ca legea berii a fost introdusa in parlament pe "usa din dos".
Cat ii priveste pe parlamentarii democrati are au votat cot la cot cu PSD si PRM pentru stergerea datoriilor micilor berari (Radu Dragus, Gratiela Iordache, Mircea Man si Petru Movila), acestia scapa nesanctionati pentru ca, sustine Emil Boc, au facut-o "fara sa-si dea seama".
Mai mult, deputatul PD Valeriu Tabara, fost ministru al agriculturii, se numara printre cei mai mari sustinatori ai legii criticate de Basescu. "S-a facut atata propaganda in presa impotriva acestui proiect si cred ca in spatele acesteia stau marii producatori care au bani de reclama. Eu cred ca presedintele Basescu a cazut in plasa marilor producatori", mai spune Tabara. (Clarice Dinu, Ino Ardelean)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
