Echipa lui Sandoi a trecut la limita, scor 1-0, de lesi, care au ramas in zece pentru ultimul sfert de ora, dupa ce un jucator al oaspetilor l-a calcat pe cap pe Keseru.
Nationala de tineret a Romaniei a jucat ieri la Mogosoaia un meci amical cu reprezentativa similara a Poloniei, de care a trecut cu 1-0 (1-0). Unicul gol al intalnirii la care au asistat 150 de spectatori a fost reusit de Hristu Chiacu, jucator care activeaza chiar in Polonia, la Wisla Cracovia, mijlocasul roman finalizand cu un sut din marginea careului mare o actiune personala in minutul 11. Oaspetii au evoluat in zece jucatori din minutul 76, cand Klofic a fost eliminat dupa ce l-a calcat pe cap pe Claudiu Keseru. Selectionerul Emil Sandoi a folosit echipa Pantilimon (74 Tatarusanu) - Scarlatache (86 Garla), Scutaru (32 Firghi), Ninu, Mardare - Chiacu (74 Palimaru), Tincu (59 V. Simion), Ropotan (90 Filip), Cr. Tanase (62 Pacuraru) - Keseru (83 Predescu), B. Stancu (56 Cigan). "Aceasta victorie a completat seria celor doua meciuri amicale in vederea intalnirilor oficiale cu Franta si Malta (n.r. programate in iunie, in debutul calificarilor la Euro 2009). A fost un test reusit si ma bucura faptul ca am castigat si, mai mult, ca nu am primit gol, la fel ca in precedentele trei partide de verificare. Sunt convins ca pana la ora meciului cu Franta voi gasi formula optima de echipa pentru a debuta in preliminariile Campionatului European cu un rezultat bun", a declarat la final Emil Sandoi. La intalnirea de la Mogosoaia au asistat, printre altii, antrenorii Ioan Andone si Ion Moldovan, Marius Stan, directorul general al Otelului, impresarul Victor Becali, precum si stelistii Cosmin Olaroiu si Mihai Stoica.
sâmbătă, 21 februarie 2009
Romancier al obiditilor
Nu l-am cunoscut pe Radu Aldulescu inainte de 1990. Nici nu aveam cum fiindca, asemeni mie, nu a reusit sa publice un rand in perioada comunista. Descoperirea lui a venit asadar in anii ’90, cand la Editura Albatros mi-a atras atentia un roman cu o coperta galbena intitulat Sonata pentru acordeon, cu o prezentare elogioasa facuta de Alex stefanescu. Autor, Radu Aldulescu. Tot pe vremea aceea nu stiam ca exista un violoncelist celebru cu acelasi nume care plecase din tara si devenise in strainatate faimos.
Viziunea demolarilor
Din ‘90 incoace acest romancier, despre care Dan C. Mihailescu a spus ca este cel mai puternic in sensul in care coordonata viril naturalista a literaturii sale se impune de la o prima lectura, din ‘90 asadar, Radu Aldulescu nu a reusit sa lucreze nicaieri. Nu a avut o slujba constanta, s-a descurcat cum a putut, in timp
ce alti confrati de-ai sai mult mai putin talentati s-au descurcat de minune. Poate nesiguranta vietii sale este tocmai pretul platit pentru literatura pe care o face. Ne aflam odata intr-un autocar si ne indreptam spre Sinaia, acolo unde avea loc
a doua editie a colocviului despre romanul romanesc. In masina se mai afla printre altii criticul de la Le Monde Edgar Reichman, care a venit spre Radu, l-a imbratisat si i-a spus: "Céline, esti Céline-ul nostru! stii ca am scris un articol despre tine care se cheama Les enfants du communisme?". Bucurie pentru autor, stupoare pe fetele altora, daca nu chiar cea mai neagra invidie... Criticul stia romanul Amantul colivaresei, o fresca amara si in acelasi timp pitoreasca a vremurilor ceausiste. In acest roman, dupa opinia mea, exista cea mai buna descriere a demolarilor care s-au petrecut in Bucuresti in anii ‘80. I-am si spus de altminteri lucrul acesta aflandu-ne aici, in Nerva Traian, si privind peisajul de piatra care se intinde pana la Casa Poporului. Nu mi-a spus nimic, dar prin tacerea lui am inteles ca mi-a dat dreptate.
Tacere timp de sapte ani
Romanul Amantul colivaresei a fost reeditat de Cartea Romaneasca la sfarsitul lui 2006. Tot in 2006 la aceeasi editura i-a aparut un roman inedit, Mirii nemuririi, despre mizerie si iubire, despre un cuplu care traieste la limita limitei si pentru a se descurca ajunge sa mai sterpeleasca una-alta, un fel de imagine rasturnata, asadar, a lui Bonnie si Clyde, gangsterii legendari ai Americii. Gangsterismul adevarat la noi, imi spune Radu, nu este facut de cei amarati, ci de cei care s-au imbogatit peste noapte, care au devalizat banci, fabrici, ferme, tot ce s-a putut. astia sunt gangsterii adevarati, pe ce au pus ei mana s-a ales praful... Morala: nu au patit nimic, sunt oleaca arestati, apoi li se da drumul
...
Viziunea demolarilor
Din ‘90 incoace acest romancier, despre care Dan C. Mihailescu a spus ca este cel mai puternic in sensul in care coordonata viril naturalista a literaturii sale se impune de la o prima lectura, din ‘90 asadar, Radu Aldulescu nu a reusit sa lucreze nicaieri. Nu a avut o slujba constanta, s-a descurcat cum a putut, in timp
ce alti confrati de-ai sai mult mai putin talentati s-au descurcat de minune. Poate nesiguranta vietii sale este tocmai pretul platit pentru literatura pe care o face. Ne aflam odata intr-un autocar si ne indreptam spre Sinaia, acolo unde avea loc
a doua editie a colocviului despre romanul romanesc. In masina se mai afla printre altii criticul de la Le Monde Edgar Reichman, care a venit spre Radu, l-a imbratisat si i-a spus: "Céline, esti Céline-ul nostru! stii ca am scris un articol despre tine care se cheama Les enfants du communisme?". Bucurie pentru autor, stupoare pe fetele altora, daca nu chiar cea mai neagra invidie... Criticul stia romanul Amantul colivaresei, o fresca amara si in acelasi timp pitoreasca a vremurilor ceausiste. In acest roman, dupa opinia mea, exista cea mai buna descriere a demolarilor care s-au petrecut in Bucuresti in anii ‘80. I-am si spus de altminteri lucrul acesta aflandu-ne aici, in Nerva Traian, si privind peisajul de piatra care se intinde pana la Casa Poporului. Nu mi-a spus nimic, dar prin tacerea lui am inteles ca mi-a dat dreptate.
Tacere timp de sapte ani
Romanul Amantul colivaresei a fost reeditat de Cartea Romaneasca la sfarsitul lui 2006. Tot in 2006 la aceeasi editura i-a aparut un roman inedit, Mirii nemuririi, despre mizerie si iubire, despre un cuplu care traieste la limita limitei si pentru a se descurca ajunge sa mai sterpeleasca una-alta, un fel de imagine rasturnata, asadar, a lui Bonnie si Clyde, gangsterii legendari ai Americii. Gangsterismul adevarat la noi, imi spune Radu, nu este facut de cei amarati, ci de cei care s-au imbogatit peste noapte, care au devalizat banci, fabrici, ferme, tot ce s-a putut. astia sunt gangsterii adevarati, pe ce au pus ei mana s-a ales praful... Morala: nu au patit nimic, sunt oleaca arestati, apoi li se da drumul
...
"Romanul cocainei" - misterul unui bestseller
In 1934, o revista literara a emigrantilor rusi din Paris publica, sub forma de foileton, o carte intitulata "Romanul cocainei", semnata de un oarecare M. Agheev. Dupa doi ani romanul este tiparit si in volum si uitat pana la inceptul anilor '80, cand este redescoperit intr-un anticariat din Paris. Tradus rapid in franceza si engleza, el devine bestseller international. Dar, la peste 70 de ani de la publicarea sa, indentitatea reala a autorului ramane in continuare o enigma. Se presupune ca cel care a trimis manuscrisul revistei din Paris este un emigrant rus care locuia in Istanbul. Unii sustin ca acesta planuia sa se mute in capitala franceza, in timp
ce unul din traducatorii in engleza ai cartii sustine ca autorul s-a intors in Rusia si, ca "orice emigrant care se intorcea in vremea curateniei staliniste, a fost arestat si trimis in lagarele mortii".
Cert este ca Agheev nu a venit sa-si ridice onorariul si nimeni nu l-a vazut vreodata. Indentitatea autorului a devenit subiect de disputa pentru specialistii in literatura rusa contemporana, convinsi ca in spatele acestui pseudonim s-ar ascunde un scriitor cunoscut. De-a lungul timpului, pe baza unor argumente biografice sau stilistice, singura carte semnata de M. Agheev a fost atribuita pe rand lui Vladimir Nabokov, Ivan Bunin sau Mark Aldanov. Dar nici unul dintre autorii amintiti nu a recunoscut paternitatea cartii si nici un istoric al literaturii nu a putut demonstra pana la capat ca volumul ar fi fost scris de un anume autor. In "Dictionarul Scriitorilor Rusi din exil" aparut in 1995, M. Agheev figureaza ca pseudonim pentru un oarecare Mark Levi, o persoana care n-a publicat nimic, dar care a trait pana in 1973. Si din 1934 pana la moartea sa ar fi avut suficient timp sa-si revendice opera. Altii sustin ca acest Mark Levi, care a locuit in Istanbul, ar fi decedat in 1936. O alta intrebare ridicata de cartea publicata recent si in limba romana, de Polirom, este daca "Romanul cocainei" este sau nu o carte autobiografica. Criticii sai spun ca acest Agheev este un foarte bun cunoscator al felului cum actioneaza dependenta de cocaina si ca descrie anumite stari despre care numai un narcoman autentic ar putea vorbi. Cert este ca romanul a devenit una din cele mai cunoscute carti din intreaga lume si succesul sau s-a datorat, poate, faptului ca nimeni nu a reusit pana acum sa-l identifice pe autorul lui.
ce unul din traducatorii in engleza ai cartii sustine ca autorul s-a intors in Rusia si, ca "orice emigrant care se intorcea in vremea curateniei staliniste, a fost arestat si trimis in lagarele mortii".
Cert este ca Agheev nu a venit sa-si ridice onorariul si nimeni nu l-a vazut vreodata. Indentitatea autorului a devenit subiect de disputa pentru specialistii in literatura rusa contemporana, convinsi ca in spatele acestui pseudonim s-ar ascunde un scriitor cunoscut. De-a lungul timpului, pe baza unor argumente biografice sau stilistice, singura carte semnata de M. Agheev a fost atribuita pe rand lui Vladimir Nabokov, Ivan Bunin sau Mark Aldanov. Dar nici unul dintre autorii amintiti nu a recunoscut paternitatea cartii si nici un istoric al literaturii nu a putut demonstra pana la capat ca volumul ar fi fost scris de un anume autor. In "Dictionarul Scriitorilor Rusi din exil" aparut in 1995, M. Agheev figureaza ca pseudonim pentru un oarecare Mark Levi, o persoana care n-a publicat nimic, dar care a trait pana in 1973. Si din 1934 pana la moartea sa ar fi avut suficient timp sa-si revendice opera. Altii sustin ca acest Mark Levi, care a locuit in Istanbul, ar fi decedat in 1936. O alta intrebare ridicata de cartea publicata recent si in limba romana, de Polirom, este daca "Romanul cocainei" este sau nu o carte autobiografica. Criticii sai spun ca acest Agheev este un foarte bun cunoscator al felului cum actioneaza dependenta de cocaina si ca descrie anumite stari despre care numai un narcoman autentic ar putea vorbi. Cert este ca romanul a devenit una din cele mai cunoscute carti din intreaga lume si succesul sau s-a datorat, poate, faptului ca nimeni nu a reusit pana acum sa-l identifice pe autorul lui.
"Occidentul a ramas dator"
Dramaturgul Matei Visniec scrie piese despre istoria comunismului.
La festCo, festivalul de la Teatrul de Comedie, Matei Visniec si-a vazut saptamana aceasta piesele jucate in trei limbi: franceza, greaca si romana. Desi a plecat de 20 de ani la Paris, unde traieste de-atunci, autorul revine in tara de mai multe ori pe an ca sa participe la festivalurile romanesti de teatru. Piesele sale
vorbesc despre cele mai puternice drame umane, de la razboi la comunism.
Printre piesele sale puse in scena se numara „Richard al III-lea se interzice”, „Angajare de clovn”, „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte”, „Femeia ca un camp de lupta” si „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal”.
Dupa reprezentatia de luni cu „Voci in intuneric”, spectacolul de marionete si masti al artistului francez Eric Deniaud, Visniec a explicat de ce s-a indragostit de teatrul de marionete.
EVZ: Ce va place cel mai mult la piesele dumneavoastra jucate cu marionete?
Matei Visniec: A fost o mare surpriza pentru mine in Franta cand am avut primele contacte cu marionetistii. Ei au fost interesati de textele mele scrise sub forma de bucati scurte care pot fi compuse cum vrea regizorul. Sunt dialoguri, monoloage, mai scurte, mai lungi, cu doua persoaneje, trei sau 17.
Regizorul poate sa le dea ce legaturi vrea el. Asa marionetistii s-au simtit foarte liberi. Culegerea de texte care se numeste „Teatru descompus” sau „Omul pubela”, reeditata la Cartea Romaneasca, a fost foarte bine vanduta si in Franta si a fost jucata de multe companii de marionete.
Unii au utilizat tehnica teatrului de hartie. Eric Deniaud, care a venit acum in Bucuresti, utilizeaza aceste mici masti si papusi facute de el insusi. Un alt artist a utilizat manechine mari facute din cartoane, care erau manipulate de patru actori si care aveau o expresivitate extraordinara.
A trebuit sa ajungeti in Occident ca sa scrieti despre comunismul din Romania?
Am ajuns inainte de caderea comunismului si am descoperit acolo cu stupoare cat de putine lucruri se stiu despre ceea ce a trait Europa de Est. Cat de repede a trecut lumea peste momentul caderii comunismului, pentru ca au venit altele peste ei, terorismul, globalizarea. Cat de putin au incercat sa inteleaga cauzele caderii comunismului.
Au ramas multe lucruri suspendate. Daca procesul nazismului s-a facut intr-un mod exemplar, procesul comunismului nici n-a inceput. Occidentul a ramas dator cu analiza acestei catastrofe umane enorme, a comunismului de stat. Undeva, in subconstientul stangii occidentale, a ramas senzatia ca, totusi, masina ideologica n-a fost rea, ci prost condusa. Dar aceasta idee este atat de otravitoare in sine.
Prin teatru, ce puteti face?
O piesa ca a mea, precum „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali”, aduce o tresarire de constiinta. Am fost surprins sa vad ca tinerii se intereseaza de ea.
Ei gasesc in aceasta piesa atat intrebarile pe care trebuie sa si le puna, cat si revelatia ca Europa inseamna memorie si ca memoria, daca o neglijezi, se razbuna. Eu nu dau raspunsuri, dar provoc intrebari. Or, tinerii sunt dispusi sa incerce sa rezolve intrebarile pe care nu si le-au pus parintii lor.
Va mai inspira Romania de astazi?
Eu vin des in Romania, cand pot. Cand scriu, eu astept sa am revelatia unei situatii conflictuale si emotionale importante. Or, nu pot sa scriu pornind de la realitate pur si simplu, am nevoie de o tresarire. O data sau de doua ori pe an daca am un subiect care poate deveni o piesa. Am scris piesa despre femeile violate in Bosnia, iesita din visceralitatea unei situatii teribile, Europa era pe cale sa intre in al treilea razboi mondial. Piesa a placut, a emotionat.
Ziarist la Radio France
Si-a pastrat cetatenia
Desi a debutat cu poezie in Romania de foarte tanar, la 16 ani, adica in 1972, cand a ajuns cu un grupaj in revista „Luceafarul”, iar debutul editorial si l-a facut tot cu un volum de versuri, in 1980, la Editura Albatros, Matei Visniec s-a impus ca dramaturg.
A inceput sa scrie piese de teatru din studentie, iar intre 1977 si 1987 a compus in jur de 30 de texte. In 1987 a plecat in Franta, unde traieste si acum si lucreaza ca jurnalist la Radio France Internationale. Desi a obtinut cetatenia franceza in 1993, a pastrat-o si pe cea romana.
La festCo, festivalul de la Teatrul de Comedie, Matei Visniec si-a vazut saptamana aceasta piesele jucate in trei limbi: franceza, greaca si romana. Desi a plecat de 20 de ani la Paris, unde traieste de-atunci, autorul revine in tara de mai multe ori pe an ca sa participe la festivalurile romanesti de teatru. Piesele sale
vorbesc despre cele mai puternice drame umane, de la razboi la comunism.
Printre piesele sale puse in scena se numara „Richard al III-lea se interzice”, „Angajare de clovn”, „Mansarda la Paris cu vedere spre moarte”, „Femeia ca un camp de lupta” si „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal”.
Dupa reprezentatia de luni cu „Voci in intuneric”, spectacolul de marionete si masti al artistului francez Eric Deniaud, Visniec a explicat de ce s-a indragostit de teatrul de marionete.
EVZ: Ce va place cel mai mult la piesele dumneavoastra jucate cu marionete?
Matei Visniec: A fost o mare surpriza pentru mine in Franta cand am avut primele contacte cu marionetistii. Ei au fost interesati de textele mele scrise sub forma de bucati scurte care pot fi compuse cum vrea regizorul. Sunt dialoguri, monoloage, mai scurte, mai lungi, cu doua persoaneje, trei sau 17.
Regizorul poate sa le dea ce legaturi vrea el. Asa marionetistii s-au simtit foarte liberi. Culegerea de texte care se numeste „Teatru descompus” sau „Omul pubela”, reeditata la Cartea Romaneasca, a fost foarte bine vanduta si in Franta si a fost jucata de multe companii de marionete.
Unii au utilizat tehnica teatrului de hartie. Eric Deniaud, care a venit acum in Bucuresti, utilizeaza aceste mici masti si papusi facute de el insusi. Un alt artist a utilizat manechine mari facute din cartoane, care erau manipulate de patru actori si care aveau o expresivitate extraordinara.
A trebuit sa ajungeti in Occident ca sa scrieti despre comunismul din Romania?
Am ajuns inainte de caderea comunismului si am descoperit acolo cu stupoare cat de putine lucruri se stiu despre ceea ce a trait Europa de Est. Cat de repede a trecut lumea peste momentul caderii comunismului, pentru ca au venit altele peste ei, terorismul, globalizarea. Cat de putin au incercat sa inteleaga cauzele caderii comunismului.
Au ramas multe lucruri suspendate. Daca procesul nazismului s-a facut intr-un mod exemplar, procesul comunismului nici n-a inceput. Occidentul a ramas dator cu analiza acestei catastrofe umane enorme, a comunismului de stat. Undeva, in subconstientul stangii occidentale, a ramas senzatia ca, totusi, masina ideologica n-a fost rea, ci prost condusa. Dar aceasta idee este atat de otravitoare in sine.
Prin teatru, ce puteti face?
O piesa ca a mea, precum „Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali”, aduce o tresarire de constiinta. Am fost surprins sa vad ca tinerii se intereseaza de ea.
Ei gasesc in aceasta piesa atat intrebarile pe care trebuie sa si le puna, cat si revelatia ca Europa inseamna memorie si ca memoria, daca o neglijezi, se razbuna. Eu nu dau raspunsuri, dar provoc intrebari. Or, tinerii sunt dispusi sa incerce sa rezolve intrebarile pe care nu si le-au pus parintii lor.
Va mai inspira Romania de astazi?
Eu vin des in Romania, cand pot. Cand scriu, eu astept sa am revelatia unei situatii conflictuale si emotionale importante. Or, nu pot sa scriu pornind de la realitate pur si simplu, am nevoie de o tresarire. O data sau de doua ori pe an daca am un subiect care poate deveni o piesa. Am scris piesa despre femeile violate in Bosnia, iesita din visceralitatea unei situatii teribile, Europa era pe cale sa intre in al treilea razboi mondial. Piesa a placut, a emotionat.
Ziarist la Radio France
Si-a pastrat cetatenia
Desi a debutat cu poezie in Romania de foarte tanar, la 16 ani, adica in 1972, cand a ajuns cu un grupaj in revista „Luceafarul”, iar debutul editorial si l-a facut tot cu un volum de versuri, in 1980, la Editura Albatros, Matei Visniec s-a impus ca dramaturg.
A inceput sa scrie piese de teatru din studentie, iar intre 1977 si 1987 a compus in jur de 30 de texte. In 1987 a plecat in Franta, unde traieste si acum si lucreaza ca jurnalist la Radio France Internationale. Desi a obtinut cetatenia franceza in 1993, a pastrat-o si pe cea romana.
Nichita e poezia
Marti a fost ultima zi a Salonului de Carte de la Paris, care s-a desfasurat la Porte de Versailles, incepand cu 23 martie. La ora 15.00, la Standul Romaniei a avut loc lansarea unei carti inedite, "Rasu' plansu' lui Nichita Stanescu" (Nichita Stanescu - Le Rire parmi les Larmes), o antologie de texte despre omul si poetul Nichita Stanescu, din care autorul Laurian Stanchescu nu a publicat deocamdata decat aceste patru volume cu care a fost prezent si la Paris, si prin care urmareste redescoperirea si "re-imprietenirea" lumii cu Nichita. La lansarea de la standul K188 - ZIUA fiind unicul partener media -, s-a mai aflat, pe langa autor, directoarea editurii DominoR, Ana Daniela Budica, poetul Dinu Flamand, Ana Andreescu, de la Ministerul Culturii si Cultelor din Romania, precum si un public format in mare parte din romani traitori la Paris, dar nu numai.
Propunandu-si sa faca din Nichita Stanescu un fenomen de masa
, dupa cum ne-a marturisit, poetul si coordonatorul seriei "Rasu' Plansu' lui Nichita Stanescu", Laurian Stanchescu a ales o prezentare mai degraba histrionica pentru lucrarea sa. "Imbracat" in afisele reprezentand coperta cartii cu care a venit la Salonul de la Paris, Stanchescu nu a vorbit nici despre volume, nici despre proiectul sau, nici chiar despre Nichita, ci a citit un poem-scrisoare adresat celui disparut si tradus ad-hoc de poetul Dinu Flamand. "Voi fi scurt", a declarat autorul, "azi noapte am scris cateva randuri pentru Nichita. Dati-mi voie sa vi le citesc:
Scrisoare pentru Nichita,
Iubite prieten de viata si intru totul frate de moarte, singuratatea aceea friguroasa pe care ai trait-o toata viata
, probabil ca o vei trai si toata moartea. De cand ai murit tot merg in jurul mortii tale, incercand sa gasesc un loc prin care sa ajung pana la tine. Nu am gasit... Am incercat sa ma inalt peste moartea ta, dar ea creste odata cu incercarea mea. Spuneai ca ai prieteni putini, dar nenumarati. Draga Nichita, dupa moartea ta i-am cautat si pe cei putini si pe cei nenumarati. N-am dat de ei nici pana astazi si nu ii voi gasi niciodata pentru ca ei s-au numarat intotdeauna numai cu viata lor, nu cu viata ta, batrane poet. Stiai lucrul acesta si totusi ne-ai imbratisat pe toti la fel topindu-ne si amestecandu-ne pe vecie in marea ta inima
. Viata noastra este facuta din vietile celor din jurul nostru. Numai moartea este personala. Frate Nichita, la tine a fost altfel. Viata ta a fost jefuita tot timpul
de primii veniti si de primii plecati. Noua, celorlalti, ne-a ramas numai moartea ta. Sa o pretuim si sa o iubim. Sa o rotim prin cuvintele limbii romane. Si, mai ales, frate Nichita, sa o ingropam, adica moartea ta in cei vii. Pentru ca poezia ta a reusit sa desparta desertaciunea de desertaciune. Mai spuneai ca prietenia este dincolo de orice natura. Si ca un prieten e mai vital decat un inger. Dar dintre toti numai tu ai trait cultul prieteniei. Si nu am mai vazut pe nimeni pana la tine si nici dupa tine sa se crucifice cu atata bucurie pe tot neantul cuvantului si sa-l adune in mintea noastra in intelesuri omenesti. Batrane si frate Nichita, fac lucrurile acestea pentru ca nu vreau ca viata mea sa fie mai prejos decat moartea ta. Ingaduie-mi batrane sa te strig din viata mea in moartea ta. Asa cum si tu ai strigat din viata ta in moartea lui Eminescu. Si iata ca te voi striga. Unde esti Nichita? Ave Nichita!"
Demersul actoricesc al autorului, dimpreuna cu momentul traducerii "in direct" a poemului, de catre Dinu Flamand, au fost apreciate de publicul prezent la lansare, care s-a trezit proiectat in plin universul lui Nichita, poetul fascinant a carui viata nu poate fi despartita de opera, dupa cum sublinia
si editorul Ana Daniela Budica. "Vom incerca sa-l omagiem pe omul si poetul Nichita, pentru ca la el cele doua aspecte nu s-au delimitat niciodata. Sunt coplesita ca am avut eu posibilitatea de a publica evocarile despre Nichita. Fac parte dintr-o incercare de recuperare a scriitorului", a spus editorul evocand personalitatea poetului disparut. "Sunt incantata ca poezia lui a ajuns chiar si asa in romana la dumneavoastra. Dar nu vreau sa va spun eu prea multe despre aceasta carte, ea se va recomanda singura. Sunt acolo marturii despre momentul mortii lui Nichita, marturii despre ce insemna sa fii poet in regimul comunist." In final, directoarea Editurii DominoR a tinut sa multumeasca celor care au facut posibila lansarea cartii la "Salon du Livre", marcand in felul acesta intrarea ei intr-un circuit al literaturii europene in care Romania incepe sa patrunda din ce in ce mai vizibil. Chiar daca simbolica, dupa cum afirma Dinu Flamand, aceasta prezenta la Paris a cartii despre Nichita Stanescu este importanta pentru ca publicul european intra in contact cu literatura romana sau, mai degraba, literatura romana se deschide in felul acesta catre Europa. "Ma bucur ca am prilejul sa vorbesc despre Nichita Stanescu", declara Dinu Flamand, scriitorul fiind unul dintre prietenii poetului necuvintelor, exprimandu-si cu acest prilej tristetea ca Nichita n-a intrat inca in marele circuit al literaturii europene, nefiind deocamdata tradus la o editura importanta precum Gallimard. "Din pacate, desi a fost editat si tradus nu a intrat inca in marele circuit. Nichita era un personaj fascinant. El reprezinta insasi poezia. Mi-aduc aminte cum uneori dicta ore si ore intregi, de parca ar fi fost chinuit de un demon al poeziei. De un demon bun... Facea din poezie un spectacol. Nichita Stanescu a revolutionat poezia romana."
Propunandu-si sa faca din Nichita Stanescu un fenomen de masa
, dupa cum ne-a marturisit, poetul si coordonatorul seriei "Rasu' Plansu' lui Nichita Stanescu", Laurian Stanchescu a ales o prezentare mai degraba histrionica pentru lucrarea sa. "Imbracat" in afisele reprezentand coperta cartii cu care a venit la Salonul de la Paris, Stanchescu nu a vorbit nici despre volume, nici despre proiectul sau, nici chiar despre Nichita, ci a citit un poem-scrisoare adresat celui disparut si tradus ad-hoc de poetul Dinu Flamand. "Voi fi scurt", a declarat autorul, "azi noapte am scris cateva randuri pentru Nichita. Dati-mi voie sa vi le citesc:
Scrisoare pentru Nichita,
Iubite prieten de viata si intru totul frate de moarte, singuratatea aceea friguroasa pe care ai trait-o toata viata
, probabil ca o vei trai si toata moartea. De cand ai murit tot merg in jurul mortii tale, incercand sa gasesc un loc prin care sa ajung pana la tine. Nu am gasit... Am incercat sa ma inalt peste moartea ta, dar ea creste odata cu incercarea mea. Spuneai ca ai prieteni putini, dar nenumarati. Draga Nichita, dupa moartea ta i-am cautat si pe cei putini si pe cei nenumarati. N-am dat de ei nici pana astazi si nu ii voi gasi niciodata pentru ca ei s-au numarat intotdeauna numai cu viata lor, nu cu viata ta, batrane poet. Stiai lucrul acesta si totusi ne-ai imbratisat pe toti la fel topindu-ne si amestecandu-ne pe vecie in marea ta inima
. Viata noastra este facuta din vietile celor din jurul nostru. Numai moartea este personala. Frate Nichita, la tine a fost altfel. Viata ta a fost jefuita tot timpul
de primii veniti si de primii plecati. Noua, celorlalti, ne-a ramas numai moartea ta. Sa o pretuim si sa o iubim. Sa o rotim prin cuvintele limbii romane. Si, mai ales, frate Nichita, sa o ingropam, adica moartea ta in cei vii. Pentru ca poezia ta a reusit sa desparta desertaciunea de desertaciune. Mai spuneai ca prietenia este dincolo de orice natura. Si ca un prieten e mai vital decat un inger. Dar dintre toti numai tu ai trait cultul prieteniei. Si nu am mai vazut pe nimeni pana la tine si nici dupa tine sa se crucifice cu atata bucurie pe tot neantul cuvantului si sa-l adune in mintea noastra in intelesuri omenesti. Batrane si frate Nichita, fac lucrurile acestea pentru ca nu vreau ca viata mea sa fie mai prejos decat moartea ta. Ingaduie-mi batrane sa te strig din viata mea in moartea ta. Asa cum si tu ai strigat din viata ta in moartea lui Eminescu. Si iata ca te voi striga. Unde esti Nichita? Ave Nichita!"
Demersul actoricesc al autorului, dimpreuna cu momentul traducerii "in direct" a poemului, de catre Dinu Flamand, au fost apreciate de publicul prezent la lansare, care s-a trezit proiectat in plin universul lui Nichita, poetul fascinant a carui viata nu poate fi despartita de opera, dupa cum sublinia
si editorul Ana Daniela Budica. "Vom incerca sa-l omagiem pe omul si poetul Nichita, pentru ca la el cele doua aspecte nu s-au delimitat niciodata. Sunt coplesita ca am avut eu posibilitatea de a publica evocarile despre Nichita. Fac parte dintr-o incercare de recuperare a scriitorului", a spus editorul evocand personalitatea poetului disparut. "Sunt incantata ca poezia lui a ajuns chiar si asa in romana la dumneavoastra. Dar nu vreau sa va spun eu prea multe despre aceasta carte, ea se va recomanda singura. Sunt acolo marturii despre momentul mortii lui Nichita, marturii despre ce insemna sa fii poet in regimul comunist." In final, directoarea Editurii DominoR a tinut sa multumeasca celor care au facut posibila lansarea cartii la "Salon du Livre", marcand in felul acesta intrarea ei intr-un circuit al literaturii europene in care Romania incepe sa patrunda din ce in ce mai vizibil. Chiar daca simbolica, dupa cum afirma Dinu Flamand, aceasta prezenta la Paris a cartii despre Nichita Stanescu este importanta pentru ca publicul european intra in contact cu literatura romana sau, mai degraba, literatura romana se deschide in felul acesta catre Europa. "Ma bucur ca am prilejul sa vorbesc despre Nichita Stanescu", declara Dinu Flamand, scriitorul fiind unul dintre prietenii poetului necuvintelor, exprimandu-si cu acest prilej tristetea ca Nichita n-a intrat inca in marele circuit al literaturii europene, nefiind deocamdata tradus la o editura importanta precum Gallimard. "Din pacate, desi a fost editat si tradus nu a intrat inca in marele circuit. Nichita era un personaj fascinant. El reprezinta insasi poezia. Mi-aduc aminte cum uneori dicta ore si ore intregi, de parca ar fi fost chinuit de un demon al poeziei. De un demon bun... Facea din poezie un spectacol. Nichita Stanescu a revolutionat poezia romana."
Vioara Stradivarius este programata astazi la control
Celebrul Stradivarius Elder Voicu este expertizat azi de comisia de specialisti, numita de ministrul culturii, Adrian Iorgulescu. Analizarea viorii se face doar de experti romani, la sediul Muzeului National de Arta.
Conform declaratiei violonistului Gabriel Croitoru, astazi se stabileste daca vioara Stradivarius Elder Voicu este originala sau nu. Instrumentul urmeaza sa fie expertizat de o comisie formata doar din specialisti romani, contrar a ceea ce s-a zis pana acum, si anume ca din echipa vor face parte si experti straini. Comisia de specialisti români va da rezultatul expertizarii viorii pâna pe 10 aprilie.
Comisia este formata din violonistii Stefan Gheorghiu si Gabriel Croitoru, lutierul Pavel Onoaie, expertul în patrimoniu mobil
Cristian Cezar Marin si reprezentanti de la Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) si Muzeul de Arta.
Nu s-au mai dorit experti straini
Membrilor comisiei le revine sarcina de a atesta autenticitatea viorii, predate de catre Fundatia Internationala „Ion Voicu“ Muzeului National de Arta al României, ca fiind vioara Stradivarius Elder, datand din 1702.
In urma cu noua zile, Adrian Iorgulescu, ministrul culturii, era in cautare de lutieri din strainatate pentru a realiza expertiza Stradivariusului. La acea data, Iorgulescu ii nominalizase, ca facand parte din echipa, pe lutierul Pavel Onoaie din Cluj, un alt lutier din Reghin, pe violonistii Gabriel Croitoru si Stefan Gheorghiu si anunta ca isi mai doreste doi specialisti de peste hotare. „Vom chema si doi experti din strainatate sa ne lumineze cu expertiza lor“, spunea atunci Iorgulescu. Acum, se pare, insa, ca s-a razgandit si considera ca romanii sunt de-ajuns. Si dirijorul Cristian Mandeal, dar si violonistul si profesorul Stefan Gheorghiu declarau, în cursul lunii martie, ca o expertiza serioasa a viorii nu se poate face în România, ci doar la Londra sau Paris.
Expertiza dureaza o jumatate de ora
Dupa expertiza, instrumentul va fi evaluat, apoi clasat si asigurat. Ulterior, vioara va fi acordata, prin concurs, unui tanar violonist roman pe o perioada de 5 pana la 7 ani. Adrian Iorgulescu a decis modificarea limitei de vârsta pentru tinerii care vor participa la concursul pentru Stradivarius. Schimbarea vârstei de la 35 la 45 de ani este motivata de interventia violonistului Gabriel Croitoru, care a cerut sa intre în posesia instrumentului pe baza concursului câstigat în 1998.
In prezent, instrumentul, restituit statului de familia lui Ion Voicu pe data de 9 martie 2007, se afla intr-un depozit al Muzeului de Arta al Romaniei, unde este foarte probabil sa se desfasoare tot procedeul de astazi. Violonistul Croitoru ne-a spus ca nu este vorba despre o expertiza, ci o contraexpertiza, care nu dureaza mai mult de o jumatate de ora, a celei realizate in momentul in care vioara a intrat in tara, in urma cu peste 50 de ani. Cum se explica faptul ca pana acum s-a vorbit doar despre expertiza viorii si niciodata despre contraexpertiza? Gabriel Croitoru ne-a spus ca, pur si simplu, cei de la MCC „nu si-au dat seama ca au hartiile. Probabil ca au avut probleme cu departamentele, cu clasarea actelor, nu stiu cum se explica.“ Croitoru a tinut sa ne asigure ca procedeul de astazi dureaza foarte putin si nu este unul complicat. „Pe baza fotografiilor, o masuram, vedem daca seamana si atat, e simplu“, a spus violonistul.
«Nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine!»
Spre deosebire de Croitoru, Iorgulescu a spus ca nu azi se va face expertiza, ci „pana la sfarsitul acestei saptamani“. „Si nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine, e vorba de o autentificare“, a punctat ministrul. Dupa care, ocupat fiind, ne-a inchis telefonul, inainte de a apuca sa il intrebam daca, intr-adevar, lucru foarte greu de crezut, ministerul nu avea habar ca acel act de expertiza exista la sediul MCC.
Conform declaratiei violonistului Gabriel Croitoru, astazi se stabileste daca vioara Stradivarius Elder Voicu este originala sau nu. Instrumentul urmeaza sa fie expertizat de o comisie formata doar din specialisti romani, contrar a ceea ce s-a zis pana acum, si anume ca din echipa vor face parte si experti straini. Comisia de specialisti români va da rezultatul expertizarii viorii pâna pe 10 aprilie.
Comisia este formata din violonistii Stefan Gheorghiu si Gabriel Croitoru, lutierul Pavel Onoaie, expertul în patrimoniu mobil
Cristian Cezar Marin si reprezentanti de la Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) si Muzeul de Arta.
Nu s-au mai dorit experti straini
Membrilor comisiei le revine sarcina de a atesta autenticitatea viorii, predate de catre Fundatia Internationala „Ion Voicu“ Muzeului National de Arta al României, ca fiind vioara Stradivarius Elder, datand din 1702.
In urma cu noua zile, Adrian Iorgulescu, ministrul culturii, era in cautare de lutieri din strainatate pentru a realiza expertiza Stradivariusului. La acea data, Iorgulescu ii nominalizase, ca facand parte din echipa, pe lutierul Pavel Onoaie din Cluj, un alt lutier din Reghin, pe violonistii Gabriel Croitoru si Stefan Gheorghiu si anunta ca isi mai doreste doi specialisti de peste hotare. „Vom chema si doi experti din strainatate sa ne lumineze cu expertiza lor“, spunea atunci Iorgulescu. Acum, se pare, insa, ca s-a razgandit si considera ca romanii sunt de-ajuns. Si dirijorul Cristian Mandeal, dar si violonistul si profesorul Stefan Gheorghiu declarau, în cursul lunii martie, ca o expertiza serioasa a viorii nu se poate face în România, ci doar la Londra sau Paris.
Expertiza dureaza o jumatate de ora
Dupa expertiza, instrumentul va fi evaluat, apoi clasat si asigurat. Ulterior, vioara va fi acordata, prin concurs, unui tanar violonist roman pe o perioada de 5 pana la 7 ani. Adrian Iorgulescu a decis modificarea limitei de vârsta pentru tinerii care vor participa la concursul pentru Stradivarius. Schimbarea vârstei de la 35 la 45 de ani este motivata de interventia violonistului Gabriel Croitoru, care a cerut sa intre în posesia instrumentului pe baza concursului câstigat în 1998.
In prezent, instrumentul, restituit statului de familia lui Ion Voicu pe data de 9 martie 2007, se afla intr-un depozit al Muzeului de Arta al Romaniei, unde este foarte probabil sa se desfasoare tot procedeul de astazi. Violonistul Croitoru ne-a spus ca nu este vorba despre o expertiza, ci o contraexpertiza, care nu dureaza mai mult de o jumatate de ora, a celei realizate in momentul in care vioara a intrat in tara, in urma cu peste 50 de ani. Cum se explica faptul ca pana acum s-a vorbit doar despre expertiza viorii si niciodata despre contraexpertiza? Gabriel Croitoru ne-a spus ca, pur si simplu, cei de la MCC „nu si-au dat seama ca au hartiile. Probabil ca au avut probleme cu departamentele, cu clasarea actelor, nu stiu cum se explica.“ Croitoru a tinut sa ne asigure ca procedeul de astazi dureaza foarte putin si nu este unul complicat. „Pe baza fotografiilor, o masuram, vedem daca seamana si atat, e simplu“, a spus violonistul.
«Nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine!»
Spre deosebire de Croitoru, Iorgulescu a spus ca nu azi se va face expertiza, ci „pana la sfarsitul acestei saptamani“. „Si nu il ascultati pe Croitoru, ci pe mine, e vorba de o autentificare“, a punctat ministrul. Dupa care, ocupat fiind, ne-a inchis telefonul, inainte de a apuca sa il intrebam daca, intr-adevar, lucru foarte greu de crezut, ministerul nu avea habar ca acel act de expertiza exista la sediul MCC.
Fierul din piine, in coada de peste
Medicii, societatea civila si industria de morarit nu au reusit sa se puna de acord asupra introducerii fierului in piine, desi dezbaterea publica se incheie azi.
Propunerea Ministerului Sanatatii Publice (MSP) de a introduce fier si acid
folic in faina produsa sau importata care se va comercializa pe piata interna este contestata de operatorii din agricultura si de unii medici
.
Din punct de vedere medical, surplusul de fier ar putea avea efecte negative asupra sanatatii, iar morarii spun ca masura ar costa prea mult. „Fara nici un fel de dubiu, excesul de fier provoaca unele boli
ca obezitatea si bolile cardiovasculare“, declara Constantin Ionescu-Tirgoviste, directorul Institutului de Diabet
, Nutritie si Boli Metabolice.
In plus
, fortifierea fainii, propusa de MSP, reprezinta o bariera netarifara in calea comertului intracomunitar, iar acest punct de vedere este impartasit si la Bruxelles, sustine Aurel Popescu, presedintele Rompan. „Chiar daca Guvernul va aproba aceasta propunere, Comisia Europeana nu va fi de acord. Asa cum exista piine cu sau fara sare, asa trebuie sa fie si cu piinea fortifiata, pentru ca vorbim despre libertatea consumatorului de a alege“, a spus Popescu.
Argumentele sustinatorilor
Pe de alta parte, UNICEF Romania si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) sustin importanta introducerii fortifierii fainii cu fier si acid folic ca masura ce raspunde problemelor legate de deficitul de micronutrienti in Romania. Reprezentantii MSP sustin ca noua piine fortifiata nu va fi daunatoare, ea urmind sa aiba aceleasi proprietati ca si piinea neagra.
De asemenea, potrivit profesorului Rodica Segal de la Universitatea din Galati, Facultatea de Industrie Alimentara, restaurarea valorii nutritive a alimentelor inseamna refacerea nutrientilor pe care acestea le contineau, dar care se pierd prin procesele tehnologice, prin industrializare.
Propunerea Ministerului Sanatatii Publice (MSP) de a introduce fier si acid
folic in faina produsa sau importata care se va comercializa pe piata interna este contestata de operatorii din agricultura si de unii medici
.
Din punct de vedere medical, surplusul de fier ar putea avea efecte negative asupra sanatatii, iar morarii spun ca masura ar costa prea mult. „Fara nici un fel de dubiu, excesul de fier provoaca unele boli
ca obezitatea si bolile cardiovasculare“, declara Constantin Ionescu-Tirgoviste, directorul Institutului de Diabet
, Nutritie si Boli Metabolice.
In plus
, fortifierea fainii, propusa de MSP, reprezinta o bariera netarifara in calea comertului intracomunitar, iar acest punct de vedere este impartasit si la Bruxelles, sustine Aurel Popescu, presedintele Rompan. „Chiar daca Guvernul va aproba aceasta propunere, Comisia Europeana nu va fi de acord. Asa cum exista piine cu sau fara sare, asa trebuie sa fie si cu piinea fortifiata, pentru ca vorbim despre libertatea consumatorului de a alege“, a spus Popescu.
Argumentele sustinatorilor
Pe de alta parte, UNICEF Romania si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) sustin importanta introducerii fortifierii fainii cu fier si acid folic ca masura ce raspunde problemelor legate de deficitul de micronutrienti in Romania. Reprezentantii MSP sustin ca noua piine fortifiata nu va fi daunatoare, ea urmind sa aiba aceleasi proprietati ca si piinea neagra.
De asemenea, potrivit profesorului Rodica Segal de la Universitatea din Galati, Facultatea de Industrie Alimentara, restaurarea valorii nutritive a alimentelor inseamna refacerea nutrientilor pe care acestea le contineau, dar care se pierd prin procesele tehnologice, prin industrializare.
Ţăranii îşi vând varza murată pe internet
Vânzările on-line încep să prindă contur şi în satul românesc. Tot mai multe oferte de comercializare a produselor alimentare, dar şi a animalelor, sunt postate pe site-uri
Chiar dacă pentru cei mai mulţi ţărani calculatorul continuă să rămână o enigmă, o parte din ei au acceptat provocarea de a-şi promova şi vinde produsele
cu ajutorul tehnologiei moderne. Se întâmplă în toată ţara. Pentru început, fiindcă tastatura nu prea are vreo legătură cu... legătura de mărar sau căpăţâna de varză, ţăranii au apelat la ajutoare.
I-au sprijinit să se iniţieze în tainele calculatorului copiii sau rudele mai tinere, generaţie pentru care internetul face parte din cotidian.
Astăzi, ţăranii din Suceava scot la vânzare, pe site-ul www.anunturi-agricole.ro, tot felul de produse alimentare
sau animale.
De la lucernă, cartofi şi varză murată până la albine sau chinchila, pui de curcă, purcei, dar şi tractoare sau motopompe.
Murături scoase la vânzare... on-line
Brânduşa Pâslari, o femeie trecută de mult de prima tinereţe, din localitatea suceveană Milişăuţi, are postat un anunţ pe site-ul www.anunturi-agricole.ro pentru vânzarea verzei murate. Încă din primele zile, ne spune femeia, a primit telefoane din Bucureşti şi Timişoara de la cei care voiau să-i achiziţioneze produsele. „Mi s-a părut preţul cam mic şi am refuzat. Acum îmi pare rău, dar poate că se va mai uita cineva acolo, pe calculator", ne-a declarat femeia, plină de optimism.
Tone de cartofi, comercializate prin internet
Mulţi ţărani dintre cei care şi-au postat pe internet anunţuri spun că afacerea merge ca pe roate. Gabriel Joltea, din satul Marginea, a scos la vânzare 20 tone de cartofi, pe care, în mare parte, i-a şi vândut. „Este cea mai simplă şi mai bună metodă de a vinde ceva. Ai posibilitatea să-ţi promovezi marfa în toată ţara şi, ceea ce este mai important, nici nu dăm bani pentru anunţurile pe site", a mărturisit bărbatul, care a devenit expert şi în calculatoare după ce şi-a „dat licenţa" în agricultură.
Chiar dacă pentru cei mai mulţi ţărani calculatorul continuă să rămână o enigmă, o parte din ei au acceptat provocarea de a-şi promova şi vinde produsele
cu ajutorul tehnologiei moderne. Se întâmplă în toată ţara. Pentru început, fiindcă tastatura nu prea are vreo legătură cu... legătura de mărar sau căpăţâna de varză, ţăranii au apelat la ajutoare.
I-au sprijinit să se iniţieze în tainele calculatorului copiii sau rudele mai tinere, generaţie pentru care internetul face parte din cotidian.
Astăzi, ţăranii din Suceava scot la vânzare, pe site-ul www.anunturi-agricole.ro, tot felul de produse alimentare
sau animale.
De la lucernă, cartofi şi varză murată până la albine sau chinchila, pui de curcă, purcei, dar şi tractoare sau motopompe.
Murături scoase la vânzare... on-line
Brânduşa Pâslari, o femeie trecută de mult de prima tinereţe, din localitatea suceveană Milişăuţi, are postat un anunţ pe site-ul www.anunturi-agricole.ro pentru vânzarea verzei murate. Încă din primele zile, ne spune femeia, a primit telefoane din Bucureşti şi Timişoara de la cei care voiau să-i achiziţioneze produsele. „Mi s-a părut preţul cam mic şi am refuzat. Acum îmi pare rău, dar poate că se va mai uita cineva acolo, pe calculator", ne-a declarat femeia, plină de optimism.
Tone de cartofi, comercializate prin internet
Mulţi ţărani dintre cei care şi-au postat pe internet anunţuri spun că afacerea merge ca pe roate. Gabriel Joltea, din satul Marginea, a scos la vânzare 20 tone de cartofi, pe care, în mare parte, i-a şi vândut. „Este cea mai simplă şi mai bună metodă de a vinde ceva. Ai posibilitatea să-ţi promovezi marfa în toată ţara şi, ceea ce este mai important, nici nu dăm bani pentru anunţurile pe site", a mărturisit bărbatul, care a devenit expert şi în calculatoare după ce şi-a „dat licenţa" în agricultură.
"Vreau s-o învăţ pe Iris să iubească"
El luptă pentru şansa de a-şi întemeia o familie. Ea se zbate pentru ca fetiţa ei de numai 4 ani să înveţe să-şi iubească familia. Amândoi au înţeles că nu pot face acest lucru singuri şi au cerut ajutor. Dansând. Au urcat pe scenă alături de partenerii lor celebri şi au lăsat deoparte timiditatea, stresul de a fi în lumina reflectoarelor şi, poate, propria nepricepere. Acum, Doina şi Vasile au nevoie de voturile telespectatorilor pentru a putea să mai lupte pe scena de la "Dansez pentru tine".
Doina Ocu din Bucureşti dansează pentru a-şi împlini visul de a putea comunica cu Iris, fiica ei. "De când Iris a fost diagnosticată cu autism infantil, în urmă cu doi ani, m-am gândit că e imposibil să nu pot face nimic pentru fetiţa mea, să nu o pot ajuta să descopere lumea în care trăim şi de care ea este acum, din păcate, atât de departe", ne-a mărturisit Doina. O boală care îi condamnă pe micuţi să trăiască într-o lume a lor, străini de toţi cei care ar putea să le fie prieteni, acesta este autismul infantil. "O iubesc pe fetiţa mea aşa cum este, toată, şi nu mi-aş dori un alt copil. Aş vrea însă ca şi ea să poată să simtă dragostea noastră. Ştiu că acest lucru este posibil".
Terapia fetiţei poate dura 3 ani
Răspunsul pentru Iris este terapia ABA, o terapie comportamentală care îi ajută pe copiii diagnosticaţi cu autism infantil să înveţe. "Iris ar putea să înveţe să vorbească, să se joace cu jucăriile, să exprime durerea şi bucuria şi, ce e mai important, ar putea să înveţe ce înseamnă dragostea. Am văzut copii
care au fost recuperaţi cu ajutorul acestei terapii, în 2-3 ani, şi care au devenit copii normali", ne-a spus tânăra de 26 de ani, care se pregăteşte intens alături de partenerul ei de dans, Cosmin Stan, pentru duelul de vineri seară.
Vasile îşi doreşte o casă pentru iubita lui, Petruţa
Pentru Vasile Niţă din Bucureşti ideea de familie se confundă cu centrul de plasament în care şi-a petrecut toată copilăria şi adolescenţa.
"Nu mi-am cunoscut niciodată mama, care a murit la vârsta de 21 de ani, lăsând în urmă cinci copii", ne-a spus tânărul de 24 de ani, care dansează alături de Alina Crişan pentru a-i oferi iubitei sale
un acoperiş deasupra capului şi pentru şansa de a-şi întemeia o familie.
"Pentru oamenii ca mine şi ca Petruţa, adică pentru cei care părăsesc centrele de plasament după ce împlinesc 18 ani, nu există prea multe şanse. Trebuie să renunţăm la visurile noastre pentru a ne plăti chiria, iar asta în cel mai bun caz, pentru că cei mai mulţi ajung din nou pe stradă".
"Vrem să avem copiii noştri!"
Vasile a avut şansa unei locuinţe sociale, pe care o împarte acum cu alţi foşti colegi de la centrul de plasament, şi a putut să-şi continue studiile la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Cu Petruţa însă, viaţa nu a fost atât de generoasă. "Prietena mea a renunţat la şcoală şi munceşte de dimineaţă până seara într-o legătorie ca să plătească chiria. Aş da orice ca să o văd lângă mine, sub acelaşi acoperiş, şi ca să ştiu că ne putem întemeia împreună familia pe care ne-o dorim atât de mult. Vrem să avem copiii noştri, dar nu vrem ca ei să treacă prin ceea ce am trecut noi atâţia ani", a mai spus Vasile.
Doina Ocu din Bucureşti dansează pentru a-şi împlini visul de a putea comunica cu Iris, fiica ei. "De când Iris a fost diagnosticată cu autism infantil, în urmă cu doi ani, m-am gândit că e imposibil să nu pot face nimic pentru fetiţa mea, să nu o pot ajuta să descopere lumea în care trăim şi de care ea este acum, din păcate, atât de departe", ne-a mărturisit Doina. O boală care îi condamnă pe micuţi să trăiască într-o lume a lor, străini de toţi cei care ar putea să le fie prieteni, acesta este autismul infantil. "O iubesc pe fetiţa mea aşa cum este, toată, şi nu mi-aş dori un alt copil. Aş vrea însă ca şi ea să poată să simtă dragostea noastră. Ştiu că acest lucru este posibil".
Terapia fetiţei poate dura 3 ani
Răspunsul pentru Iris este terapia ABA, o terapie comportamentală care îi ajută pe copiii diagnosticaţi cu autism infantil să înveţe. "Iris ar putea să înveţe să vorbească, să se joace cu jucăriile, să exprime durerea şi bucuria şi, ce e mai important, ar putea să înveţe ce înseamnă dragostea. Am văzut copii
care au fost recuperaţi cu ajutorul acestei terapii, în 2-3 ani, şi care au devenit copii normali", ne-a spus tânăra de 26 de ani, care se pregăteşte intens alături de partenerul ei de dans, Cosmin Stan, pentru duelul de vineri seară.
Vasile îşi doreşte o casă pentru iubita lui, Petruţa
Pentru Vasile Niţă din Bucureşti ideea de familie se confundă cu centrul de plasament în care şi-a petrecut toată copilăria şi adolescenţa.
"Nu mi-am cunoscut niciodată mama, care a murit la vârsta de 21 de ani, lăsând în urmă cinci copii", ne-a spus tânărul de 24 de ani, care dansează alături de Alina Crişan pentru a-i oferi iubitei sale
un acoperiş deasupra capului şi pentru şansa de a-şi întemeia o familie.
"Pentru oamenii ca mine şi ca Petruţa, adică pentru cei care părăsesc centrele de plasament după ce împlinesc 18 ani, nu există prea multe şanse. Trebuie să renunţăm la visurile noastre pentru a ne plăti chiria, iar asta în cel mai bun caz, pentru că cei mai mulţi ajung din nou pe stradă".
"Vrem să avem copiii noştri!"
Vasile a avut şansa unei locuinţe sociale, pe care o împarte acum cu alţi foşti colegi de la centrul de plasament, şi a putut să-şi continue studiile la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Cu Petruţa însă, viaţa nu a fost atât de generoasă. "Prietena mea a renunţat la şcoală şi munceşte de dimineaţă până seara într-o legătorie ca să plătească chiria. Aş da orice ca să o văd lângă mine, sub acelaşi acoperiş, şi ca să ştiu că ne putem întemeia împreună familia pe care ne-o dorim atât de mult. Vrem să avem copiii noştri, dar nu vrem ca ei să treacă prin ceea ce am trecut noi atâţia ani", a mai spus Vasile.
Barbu: «Cartile de munca vor mai fi valabile doi ani»
„Documentul-biblie“ al oricarui cetatean roman care a lucrat sau lucreaza altfel decat „la negru“ sau „la gri“, obisnuita carte de munca, va deveni istorie. Astfel, potrivit aprecierilor ministrului muncii, Gheorghe Barbu,„ in cel mult doi ani, cartea de munca va disparea“, fiind inlocuita cu registrele de evidenta electronice in care sunt arhivate toate datele referitoare la activitatea in munca a unei persoane. „Toata aceasta activitate de stocare si procesare a datelor, facuta de personalul inspectiilor de munca, este in plina desfasurare si necesita un volum imens de munca“, a afirmat ministrul muncii. In ceea ce priveste finalizarea ultimei runde de recalculare a pensiilor pentru perioada lucrata pana la data de 31 decembrie 1962 si de care vor beneficia aproximativ 1,6 milioane de persoane, ministrul muncii a estimat un termen- limita la final de an. Oricum, in opinia ministrului Barbu, cresterea medie a pensiilor persoanelor incluse in aceasta categorie va fi de 15%, functie de perioada lucrata, in timp
ce efortul financiar lunar pentru sustinerea acestei recalculari va fi de 100 milioane RON.
Viza spaniola, in ceata
Considerata un subiect fierbinte, abolirea vizelor de munca impuse de spanioli romanilor care muncesc o perioada de peste 180 de zile pluteste, inca, in ceata. Astfel, in conditiile in care, in temeiul Decretului Regal emis de autoritatile iberice, incepand de astazi vizele ar trebui eliminate, ministrul Barbu are unele indoieli. „Chiar si in urma corespondentei purtate cu omologul spaniol nu pot afirma cu toata taria ca incepand din 28 martie nu vor mai fi cozi la Ambasada Spaniei“, motivul invocat fiind ambiguitatea prevederilor respectivului document elaborat de spanioli.
ce efortul financiar lunar pentru sustinerea acestei recalculari va fi de 100 milioane RON.
Viza spaniola, in ceata
Considerata un subiect fierbinte, abolirea vizelor de munca impuse de spanioli romanilor care muncesc o perioada de peste 180 de zile pluteste, inca, in ceata. Astfel, in conditiile in care, in temeiul Decretului Regal emis de autoritatile iberice, incepand de astazi vizele ar trebui eliminate, ministrul Barbu are unele indoieli. „Chiar si in urma corespondentei purtate cu omologul spaniol nu pot afirma cu toata taria ca incepand din 28 martie nu vor mai fi cozi la Ambasada Spaniei“, motivul invocat fiind ambiguitatea prevederilor respectivului document elaborat de spanioli.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
